Nu mai știm să fim femei?

De câte ori mă uit la un film vechi, privesc cu nostalgie și cu admirație femeile din trecut. Iar când îmi întorc ochii și sunt iar în prezent, realizez cu tristețe că unele femei au uitat să mai fie femei. Probabil că și-au dorit atât de mult să fie egale cu bărbații, încât și-au pierdut simțul măsurii și echilibrul. Nu mai știu să fie frumoase, elegante, educate, feminine, doamne.

Cele mai multe își doresc doar să fie doar frumoase și trăiesc cu ferma convingere că pentru asta este suficient să fie aibă o siluetă de invidiat. Își doresc și să fie sexy, dar nu cunosc diferența dintre a fi sexy și a fi vulgară. Confundă moda cu stilul. Parcă nu au personalitate și se grăbesc să imite tot ceea ce pare a fi în vogă. O fi libertatea de expresie la modă, dar în ținutele lor predomină o lipsă totală de adecvare a vestimentației la timp și mai ales la spațiu, de aceea anumite haine și bijuterii sunt purtate oricând și oriunde, fără nicio noimă.

De multe ori am impresia că la putere a ajuns doar nevoia unor femei de exhibiționism, altfel nu îmi explic etalarea orgolioasă și fără sens a lucrurilor personale, ținutele chinuite, abundența de bijuterii opulente, purtate fără logică, machiajul excesiv și proastele maniere. Până și parfumul este folosit cu toptanul, ostentativ și este ales după nu știu ce modă, nu după personalitate, ținută, anotimp și oră. Părul este de multe ori prea roșu, ori prea argintiu, prea tapat, prea încrețit, iar chipul lor este mutilat de tot felul de intervenții, chipurile estetice, căpătând la final doar o expresie falsă. Prea mult roz, sclipici și accesorizare fără logică. Iar lipsa de informație, de bun simț și de cultură dar și dorința de mai mult, de mai bine cât și comoditatea, le transformă pe anumite femei în exemple proaste care deranjează ochiul.

Majoritatea femeilor trăiește cu falsa impresie că doar având haine și accesorii scumpe, de firmă, pot fi elegante și stilate. Doar lucrurile le menţin stima de sine ridicată.

Obsesia pentru îmbrăcăminte și a gătelii excesive sunt semne de provincialism (da, în sensul depreciativ al cuvântului, asta ca să fiu drăguță și să nu spun direct că unele femei au apucături și deprinderi demodate, stângace, neștiutoare dar închipuite, de țoape), așa cum adoptarea modei care nu te reprezintă denotă lipsa personalității, a intuiției și a bunului gust.  

Pe multe femei le preocupă ascensiunea socială și imaginea din oglindă, în defavoarea educației și a cultivării spiritului. Se compară obsesiv cu alte femei şi devin dependente de aprobarea celorlalţi.

Apoi se vaită că bărbații nu sunt capabili să le descopere frumusețea interioară, dar cu toate acestea ele uită să-și mobileze interiorul și își evidențiază numai trupul.

Și toate din dorința de a fi frumoase, elegante, admirate, femei! Convinse fiind că pentru toate acestea le-ar trebui foarte mult, omițând ceea ce este esențial. 

Bunul simț este un criteriu fundamental care ar trebui să ajute o femeie să nu devină ridicolă prin comportament și stil. Pentru că o femeie cu bun simț se respectă pe sine și își respectă interlocutorii. Nu îi agasează vizual cu lipsa de bun gust și cu neglijența față de propria persoană.

O femeie elegantă este elegantă oricând și oriunde fără a depune eforturi, pentru că eleganța este parte a personalității sale. De aceea nu va fi surprinsă niciodată îmbrăcată nepotrivit sau neîngrijită. Nu va atrage atenția printr-o atitudine zgomotoasă, nu va vorbi prea tare, nu va râde ca o descreierată și nu va face scene jenante în public. Va privi discret, nu se va holba și nu va gesticula cu mișcări ample. Nu se va îmbulzi, va avea o atitudine demnă, care să impună respect, fără a da impresia că se crede vreo baroană. Nu va participa la discuții care o înjosesc și nu va răspunde la accesele triviale și grobiene din jurul ei.

O femeie elegantă știe să evite situațiile conflictuale, nu-și va pierde demnitatea și nu se va expune ridicolului. Nu transformă un zvon într-un subiect de budoar și nu o preocupă flecăreala inutilă.

Nu frecventează locuri obscure doar de dragul anturajului. Știe când, ce și cum să vorbească. Este echilibrată, are simțul măsurii în toate și se respectă.

O femeie adevărată nu se lasă transformată într-o caricatură pentru că așa fac altele și așa e la modă, pentru că lucrurile importante pentru ea înseamnă simplitate, naturalețe, discreție, gingășie, senzualitate, căldură, umor de bun gust, sensibilitate, frumusețe interioară... Știe să se facă plăcută și să devină un exemplu demn de urmat.

Aș putea să scriu până mâine, la un moment dat abulic și incoerent când mi-aș epuiza ideile, despre cum ar trebui și cum nu ar trebui să fie o femeie. Dar mă opresc fiindcă știu că ați prins ideea, și doar mă întreb ce s-a întâmplat oare cu femeia care în trecut inspira poeții și pictorii cu frumusețea, cu farmecul și cu misterul ei? Unde a dispărut femeia aceea plină de eleganță, de erotism rafinat, femeia-copil, femeia spirituală?

  

„Avem totul în noi pentru a fi splendide.” (Maya Angelou)

Fragment din cartea Iubitelor mele prietene - de Irina Binder și Carmen Voinea-Răducanu