Unde şi când se termină iubirea?

„Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenţa.”

- Elie Wiesel

Unde și când se termină iubirea? Şi de ce?

Pentru că unii spun că iubirea adevărată nu se termină uşor. Că omul care iubeşte nu pleacă de îndată ce apar câţiva nori pe cerul relaţiei. Că, dacă iubeşti, faci compromisuri şi sacrificii. Dar câte? Şi până când?

Iubirea se termină atunci când apare nesiguranța.

Se termină atunci când doi oameni descoperă că s-au grăbit să se iubească înainte să se cunoască. Când încep să se incomodeze unul pe celălalt cu tabieturile şi capriciile personale. Când trece euforia îndrăgostelii şi descoperă că cel de care s-au îndrăgostit n-are doar calităţi, ci şi defecte majore, cu care nu se pot împăca.

Iubirea se termină atunci când, deşi eşti împreună cu omul iubit, te simţi singur şi ţi-ai dori să fii oriunde în altă parte şi cu oricine altcineva.

Când trupurile sunt foarte aproape, dar sufletele foarte departe. Când privirile, gândurile și atingerile nu mai generează nicio emoție.

Se termină atunci când aştepţi ceva ce ştii că nu se va întâmpla şi când oboseşti să visezi şi să te hrăneşti cu iluzii frumoase, când promisiunile nu mai valorează nimic.

Iubirea se termină atunci când, în loc să te simți iubit, te simți ignorat sau, şi mai rău, folosit. Se termină atunci când omul de lângă tine are ambiţii atât de mici, încât îţi limitează întregul univers. Şi se termină atunci când pentru partenerul tău de viaţă oricine şi orice pare a fi mai important decât tine.

Se termină atunci când privirea celuilalt nu mai are nicio sclipire de bucurie că te vede, când nu te mai simţi frumos/frumoasă în privirea celuilalt, când nu te mai regăseşti în părerile pe care le are despre tine, când braţele sale nu ţi se mai par confortabile şi protectoare.

Se termină atunci când celălalt îţi adresează mai multe reproşuri decât vorbe de alint, făcându-te să simţi că tot ce faci este greşit, că nu eşti destul de bun/ă, că nu te străduieşti destul, că eşti o povară, că doar chinuieşti, irosești și abuzezi.

Se termină atunci când tocmai omul de lângă tine, pentru care însemnai odată totul, îţi arată cât de puţin însemni de fapt, când te face să te simţi mic/ă şi invizibil/ă.

Se termină atunci când vă simţiţi sufocaţi de aşteptările celuilalt, când lucruri banale pe care altă dată le făceaţi cu drag necesită acum eforturi obositoare. Şi explicaţii îndelungi.

Se termină atunci când celălalt nu mai reprezintă un motiv să te grăbeşti să ajungi acasă.

Se termină atunci când nu mai aveţi niciun vis comun, niciun dor comun…

Se termină atunci când „împreună” nu mai înseamnă o bucurie, ci un supliciu…

Fragment din Cartea Insomnii