„Nu ce faci tu pentru copilul tău, ci ce l-ai învăţat tu
să facă pentru el, asta îl va ajuta să fie un om împlinit.”
- Ann Landers
O prietenă dragă m-a întrebat aşa:
- Ce crezi că ţi-ar spune tatăl tău dacă ar mai putea vorbi acum cu tine?
Întrebarea m-a împins brutal pe treapta care duce acolo unde ar trebui şi
unde mi-aş dori să fiu...
De multe ori, când am luat anumite decizii, când m-am mândrit sau m-am
ruşinat de vreo faptă de-a mea, dar mai ales când aş fi avut nevoie de un sfat,
m-am întrebat în gând: „Oare ce-ar spune tata acum?” Şi-am încercat să-mi
imaginez părerea lui, sfatul lui, aprobarea sau dezaprobarea lui...
Dacă acum ar mai putea să-mi vorbească, probabil că tata m-ar dojeni, m-ar
sfătui, m-ar încuraja şi m-ar alinta.
Poate că mi-ar spune din nou să trăiesc astfel încât să pot susţine cu
mândrie privirea oricui şi să pot adormi noaptea cu sufletul împăcat că m-am purtat
corect cu oricine.
Şi poate că mi-ar cere din nou să nu uit nicio clipă cine sunt, care este
drumul meu şi să nu las pe nimeni să-mi încurce planurile.
Poate că mi-ar spune să nu plec urechea la ceea ce se spune despre mine şi
să nu las pe nimeni să-mi spună cine sunt, ce pot şi ce merit. Numai eu mă
definesc, nu vorbele altora despre mine, indiferent dacă sunt laudative sau
critice.
Şi cred că mi-ar mai spune să nu mă implic în războaie inutile, să nu
răspund la provocările celor care încearcă să mă facă să decad și să nu mă las
intimidată de cei care încearcă să mă sperie şi să mă minimalizeze.
Probabil că mi-ar mai spune să-mi aleg prietenii cu grijă, să nu stau
înconjurată de oameni egoişti, negativi şi răi, de la care să nu am nimic de
învăţat şi care nu fac decât să-mi tulbure pacea sufletească.
Și cred că m-ar mai atenţiona să nu mai fiu atât de dură cu mine, să nu mă
mai judec atât aspru pentru greşeli omeneşti fireşti, să nu mai pun preţ pe
ceea ce spun duşmanii mei, care vor să mă facă să cred că sunt urâtă,
detestabilă şi condamnabilă.
Şi poate că mi-ar reproşa momentele în care mi-am fost cel mai neîndurător
critic, cel mai aprig călău, nopţile în care m-am torturat cu gânduri negative
şi cu emoţii distructive.
Cred că mi-ar cere să nu mă mai condamn pentru eșecuri și să mă iert pentru
slăbiciunile mele.
Poate că m-ar ruga să am mai puţină grijă de alţii şi mai multă faţă de
mine, să-mi ofer totul şi să nu-mi refuz nimic din ceea ce mi-ar bucura inima.
Şi poate că mi-ar spune din nou să mă protejez de curioşi, ca „să nu ştie
mâna stângă ce face mâna dreaptă”, să am grijă ce, cât şi cui spun, fiindcă
unii ar putea folosi orice informaţie împotriva mea.
Poate că m-ar întreba din nou, aşa cum a făcut cândva privind un grup de
prieteni după care plângeam pentru că ei nu mai vorbeau cu mine, „Câţi dintre
cei de acolo îţi sunt cu adevărat prieteni?”.
Cred că mi-ar mai spune că nimic nu-l doare mai tare, acolo în Cer, decât
lacrimilie mele şi că nimic nu-l bucură mai mult decât fericirea mea. Şi mi-ar
aminti, poate, ca şi în copilărie, că în viaţă mai şi cazi, însă mereu trebuie
să te ridici şi, foarte important, să te ridici zâmbetul pe buze, ca să îi arat că sunt puternică.
Şi vreau să cred că mi-ar spune că totuşi am făcut destul... pentru el şi
pentru oamenii din viaţa mea. Că n-am trăit degeaba, că fiecare a „luat” ceva
bun de la mine.
Şi poate mi-ar spune din nou că sunt cea mai frumoasă întâmplare din viaţa
lui, „fetița lui cu inimă vitează” şi că nu mă va părăsi niciodată…
promiţându-mi că, atunci când voi avea nevoie de el, mă va ţine de mână...
Superb! Esti minunata, Irina!
RăspundețiȘtergereTe pup si te imbratisez cu drag!
Incredibil cata emotie poti transmite,Irina!
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru ca de cate ori te citesc invat ceva!Te admir cu tot sufletul!
Ramona
Eu cred ca tatal tau te-ar lauda si ti-ar multumi pentru ca faci atat de multe pentru oameni!
RăspundețiȘtergereSuperb!Eu cred,de fapt sunt sigura ca tatal tau este extrem de mandru de tine acolo sus de unde te vegheaza in fiecare secunda,te pup si te imbratisez cu mare drag.Iti doresc tot binele din lume!Alina
RăspundețiȘtergereÎmi dau lacrimile.... cred ca toți oamenii buni au acolo sus un înger păzitor... Te îmbrățișez cu drag! Cerasela.
RăspundețiȘtergereFrumos, adevărat, motivant, Irina! Mai avem atâtea de înfruntat...
RăspundețiȘtergereFoarte frumos, Irina! Transmiti o enorma emotie!
RăspundețiȘtergereTi-am scris un e-mail acum aproximativ o luna. Aproape in fiecare zi imi verific e-mail-ul, si tot..nimic. Stiu ca ai mii de oameni care-ti scriu si stiam de la inceput ca probabil nu imi vei raspunde, insa, chiar si asa mi-am asumat riscul. As avea foarte multe lucruri sa-ti spun, ca si multi altii, desigur, insa daca nu-mi poti raspunde, macar il poti citi? Nu este o cerere, mai mult o rugaminte. Iti multumesc!
Irina ti-am trimis un calendar,poti sa-mi confirmi daca l-ai primit.te pup
RăspundețiȘtergereGanduri frumoase ,suflet frumos ,esti o binecuvantare pt toti cei care se regasesc in povestirile tale,si eu as vrea sa o ascult vorbind pe mama mea ,nu am mai auzit-o de cand aveam 11 ani si stau de multe ori si imi imaginez cum ar fi fost acum, plang foarte des dupa ea,mai ales cand dau de greu,si nu are cine sa ma aline, as vrea sa pot sa ii spun tot ce ma doare.....
RăspundețiȘtergereCe gol in suflet trebuie sa simta cei care nu au avut unul.. Ce multe mi-au lipsit..
RăspundețiȘtergereDeosebit de frumos si emotionant !
RăspundețiȘtergereEști un om atât de frumos! Iar pe tatăl tău îl admir, chiar dacă nu mai este. Atât de înțelept!
RăspundețiȘtergereMultumesc.
RăspundețiȘtergereDaca tatal tau ti-ar putea vorbi,sunt sigur ca ti-ar spune cat de mandru a fost ori de cate ori ai luat o decizie buna,cand ai realizat ceva frumos,cand ai ajutat pe cineva si cat de mandru este acum pentru ca iti transmiti toata frumusetea oamenilor din jur.
RăspundețiȘtergereCineva care te iubeste.
Si EU sunt de aceeasi parere !
ȘtergereDumnezeu sa te ajute , suflet minunat !
Am o intrebare..se poate cumpara de undeva cartea Insomnii ? Am vazut o intrebare "Cand apare Insomnii II?" si sunt putin confuza..
RăspundețiȘtergereSa publicat deja Insomnii??Vreau si eu cartea 😊Alina
Ștergeresigur tatal tau ar fii in primul rand,mandru de tine,a crescut si a educat minunat "omul irina"si apoi,irina,cel ce se considera perfect si corect,sa ridice piatra si sa dea!!!! a spus issus,nu cred ca exista om care nu a gresit! ar fii un sfant! asa ca eu cred ca nimeni nu are voie sa judece pe altcineva atata timp cat nu-i corect! iar tu,invata sa te iubesti,NU sa te pedepsesti! daca tu nu te iybesti pe tine,apoi cine sa te iubeasca?daca cel ce putea sa te iubeasca nu mai este,ar fii mahnit,sa vada ce faci tu cu tine! caci toate sfaturile care ti-lea dat ar fii de geaba! ar fii mahnit sa vada un om frumos ca tine ca se maltrateaza singur! nu ai motive! ai facut tot ce ai facut pt.ca asa ai simtit! nu-i lasa pe altii sa te faca sa te simti vinovata,daca tu nu te simti! indeparteaza oamenii care iti aduc energie negativa in preajma ta! chiar nu ai nevoie de ei! PUTINI DAR BUNI SI SINCERI daca 10 min petreci cu ei si te incarca pozitiv,este suficient! au fos cele mai frumoase si relaxante 10 minute de care aveai poate nevoie! te pup dulce.
RăspundețiȘtergereeu doinita!
Buna seara! "irina@irinab.com" este mail-ul dumneavoastra? Daca nu, imi puteti da mail-ul va rog din suflet? As avea o rugaminte, insa nu vreau sa fie publica. Cum as putea lua legatura cu dumneavoastra?
RăspundețiȘtergereda, acesta este emailul meu: irina@irinab.com
ȘtergereIn seara aceasta v-am trimis un email in legatura cu o rugaminte pe care o am la dumneavoastra pe la ora 21 . Va rog din suflet sa o cititi si mi-as dori din suflet sa ma ajutati. Va multumesc!
RăspundețiȘtergereSi cine crezi tu ca mai poate scrie cu ochii plini de lacrimi?
RăspundețiȘtergerepentru mine sinteti si veti ramine un inger printre paminteni
RăspundețiȘtergere