Mă întreb uneori...

„Oamenii se împart în două categorii: unii caută şi nu găsesc, alţii găsesc şi nu sunt mulţumiţi.”

- Mihai Eminescu

Mă întreb uneori...

de ce unii oameni îşi pălmuiesc copiii, dar mângâie cu atâta grijă telefoanele mobile şi lucrurile care le plac?

de ce unii oameni vorbesc atât de amabil şi de duios cu străinii, dar dau dovadă de atâta lipsă de respect şi de atâta răceală în discuţiile cu propriii părinţi?

de ce unii oameni ţin minte cele mai mici gafe pe care le fac anumite persoane, dar uită multitudinea de lucruri frumoase pe care acestea le-au făcut?

de ce unii oameni sunt buni şi corecţi în faţa lumii, dar în ascuns fac foarte mult rău şi sunt nişte monştri?

de ce unii oameni arată compasiune în faţa celor care suferă, dar pe ascuns se bucură de necazurile şi de eşecurile lor?

de ce unii oameni vând iluzii frumoase şi se fac iubiţi, ca mai apoi să ucidă visuri şi să condamne la singurătate?

de ce unii oameni pretind mereu ceva şi stau cu mâna întinsă ca să primească, dar nu oferă niciodată nimic?

de ce unii oameni rănesc neîncetat, dar nu alină și nu mângâie niciodată?

de ce unii oameni sunt atât de receptivi la tot ceea ce este rău şi urât şi atât de imuni la tot ceea ce este frumos şi bun?

Sunt atâtea „De ce?”-uri la care probabil că n-am să aflu răspunsurile niciodată...

Fragment din Cartea Insomnii