Copilărie...

Mămica mea, când eram mică

făcea conserve, dulceţică,

îmi pregătea mereu păpică,

mă copleşea cu căldurică.

Îmi împletea în zori codiţe,

spăla, călca fuste, rochiţe

și se juca mereu cu mine,

se îngrijea să-mi fie bine.

Mă aştepta mereu la şcoală,

mă alina la greu, la boală,

mă-mbrăţişa când mi-era frică

şi când mă simţeam singurică.

Mergeam oriunde împreună,

m-a învăţat cum să fiu bună,

m-a ajutat ca să cresc mare,

puternică si încrezătoare.

M-a învăţat cum să iubesc,

să iert, să-ncerc să nu rănesc

să nu cunosc ura şi teama,

să o iubesc mereu pe MAMA...

Îmi cumpăra tot ce pofteam!

Mă asculta când îi cântam,

dar, am uitat să spun un lucru:

mămica mea... a fost tăticu...

Scrisă de copilul din mine, într-o manieră copilărească, şcolărească, dar plină de recunoştinţă și iubire pentru tatăl meu, care m-a crescut...