Revelație

Una dintre greşelile făcute de mine, în mod repetat, a fost insistenţa şi încăpăţânarea de a ţine aproape de mine anumiţi oameni care nu ar fi trebuit să facă parte din viaţa mea.

Mă refer la oamenii care m-au dezamăgit, la cei pentru care am depus eforturi inutile, la cei pentru care m-am zbătut să le fie bine și pentru care am ajuns chiar să lupt în locul lor. 

Oameni care nu au apreciat nimic şi care nu mi-au recunoscut niciun merit, care au considerat că le eram datoare cu timpul, cu zbaterea și neliniștea mea.

Oameni care nu au avut nicio influenţă pozitivă în viaţa mea, care m-au limitat, m-au folosit şi care nu mi-au fost nimic. 

Oameni cărora am fost nevoită să le cerșesc atenţie, prietenie, înţelegere și dragoste, deși eu le-am oferit din plin toate acestea.  

M-am încăpăţânat să cred în ei, să sper şi să aştept. Poate am cezut că depind de ei sau că ei depindeau de mine...

Am aşteptat, mi-am amânat prioritățile, mi-am organizat viaţa în funcţie de aceşti oameni... în timp ce eu eram ultima opţiune pentru ei. Iar într-o zi mi-am dat seama cât de singură sunt, de fapt. Straniu sentiment după ce te-ai dăruit cu totul... dar am învățat că pot trăi și fără ei la fel de bine cum și ei pot trăi fără mine. 
Și astfel nu m-am mai pus pe locul doi, nu mi-am mai amânat prioritățile, nu am mai așteptat nimic și pe nimeni.