O poveste despre... pepeni ツ

Plec în weekend de la părinţii mei şi, cum mergeam eu, aşa ca şi scufiţa roşie prin pădure, aud o voce bărbătească strigând:

“Domnişoara cu peeepeeeeniiii!”

De obicei nu întorc capul la strigătele oamenilor (decât dacă se strigă după ajutor), dar de data asta m-am simţit... şi nu pentru că aş fi avut vreo plasă cu pepeni la mine, dacă înţelegeţi ce vreau să spun... ツ

În stânga mea, văd o gaşcă de taximetrişti care rezemau o maşină şi stăteau la o bârfă mică. Precis discutau despre idiosincrazia dilematică ce îşi reverberează atenuant ecourile protoarmonice, bla, bla...

Unul dintre ei se uita fix la mine şi îmi făcea semne spunând: “Domnişoara cu pepenii, haideţi să va duc acasă. Gratis!”.

"Nu, asta e prea mult!"- mi-am spus.

După un val de epitete care mi-au invadat mintea (pervers, măgar, nesimţit), mi-am spus că trebuie să fiu o doamnă şi să îmi văd de drum, fără a băga în seamă neciopliţii. Adică să strigi aşa în gura mare făcând aluzie la "pepeni"?! Ce lume cretină!

Sperând că dacă mă prefac că nu aud, omul îşi va vedea de treaba lui, am luat o atitudine ţanţoşă şi, cu privirea fixată înainte, mi-am văzut de drum. Dar taximetristul era din ce în ce mai insistent: “Domnişoara cu pepenii, haideţi, nu vă duc acasă? Vă duc gratis!”.

"Pfoai..." - mi-am zis în gândul meu. De ce nu sunt eu Chuck Norris, ca să-i îndoi puţin maşina ăstuia? Ce-ar fi dacă m-aş duce ţintă la el şi, de faţă cu toţi taximetriştii i-aş spune aşa: Ah, ce mai faceţi? Dumneavoastră sunteţi domnul cu cârnăciorul ăla foarte micuţ! Dar nu pot face asta, doar nu o să mă cobor la mintea unor grobieni! Hai să mă fac că nu aud şi gata!"

Da’ de unde? Omul a îndrăznit să strige şi a treia oară şi de data asta a şi făcut câţiva paşi spre mine.

"Domnişoară, nu mă mai ţineţi minte? V-am dus anul trecut în vară, aici în Schei şi v-aţi uitat pepenii la mine în maşină, mai ştiţi? Mergeţi acasă? Vă duc gratis, ştiţi că mi-au rămas pepenii aia......"

În timp ce omul turuia explicând de unde mă ştia, în minte mi se derula filmul de anul trecut, când, într-adevăr am mers la părinții mei şi am uitat 2 pepeni în taxi, unul verde şi unul galben, cu care aveam de gând să fac "pepene surpriză" pentru musafiri pe care îi avea mama la masă.

Deci, săracul om nu era un măgar, el chiar mă asocia cu domnişoara care şi-a uitat pepenii în taxiul lui... Şi cum nu ştia cum mă cheamă, m-a strigat şi el cum i-a venit...

- Da, merg acasă, dar e frumos să strigaţi aşa după o doamnă? - i-am reproşat.

Ca un gentleman, mi-a luat plasa din mână şi mi-a deschis portiera maşinii, iar eu am urcat în spate, gândindu-mă cum m-am înşelat în situaţia aceea. Pe drum, omul mi-a povestit cum pepenii mei l-au salvat în ziua aceea, în care, când a luat-o pe soţia lui de la serviciu, aceasta l-a certat pentru lipsa lui de interes la întreţinerea casei şi pentru că nu făcea piaţa, că nu cumpăra şi el măcar o apă... Dar când au ajuns acasă, au descoperit în portbagaj pepenii mei, care i-au închis gura nevestei nemulţumite. Ea credea că omul s-a simţit să ia nişte pepeni, iar el a omis să-i mai spună că, de fapt, i-a uitat o clientă zăludă...

Şi astfel s-a lămurit misterul cu pepenii uitaţi, pentru care eu mi-am primit morala de la mama, iar el aprecieri de la nevastă.

În timp ce el povestea cu patos ce buni au fost pepenii mei, eu mă gândeam cum m-am înşelat în privinţa lui şi îmi făceam autocritică de una singură, că de multe ori mă grăbesc şi trag concluzii pripite. Îmi spuneam în gând că mintea noastră e perversă uneori şi îi vedem pe alţii perverşi... și că ar trebui să fim mai atenţi când etichetăm...

"Ce fraieră sunt! Să cred eu că bietul om făcea aluzii porcoase când striga "domnişoara cu pepenii!", iar el e atât de serios!"

Când am ajuns în faţa blocului meu, i-am plătit cursa, deşi omul insista că pepenii mei l-au scutit atunci de cicălelile nevestei şi se simţea dator. La despărţire, aşa ca o concluzie la toată discuţia şi ca să mă scot că l-am tratat aiurea la început, îi spun:

"Aveţi o memorie foarte bună, dacă după un an vă amintiţi persoane pe care le-aţi văzut doar o dată."

La care, el îmi răspunde:

- Nu vai, domnişoară, nu țin eu minte câtă lume duc, dar v-am reţinut pentru că  aveți... știți, ăăăă sunteți dotată.. Ăăăăă, să mă scuzaţi, dar chiar vorbeam și cu băieții când v-am văzut... 

- La revedere! Spor la bani!- am spus, îndepărtându-mă de maşina lui.

Morala? Nu mai ştiu... ツ