„Nu am venit
aici ca să mă potriveşti în lumea ta.
Am venit să
mi-o creez pe a mea.”
- Anonim
Am fost
ocupată prea mult timp să fiu cine au vrut alții să fiu. Ce sarcină grea! Câtă
responsabilitate și câtă irosire!
Am fost
ocupată să fiu om cu oricine, numai cu mine nu.
Am fost
ocupată să fiu mereu prezentă pentru alții, mereu atentă la nevoile celorlalți,
dispusă să dau totul, să nu refuz pe nimeni, iar eu să nu aștept nimic de la ei.
Am fost
ocupată să fac pe plac lumii, să-i ajut și să-i mulțumesc pe toți. Prea târziu
am realizat că au fost foarte puțini cei care au încercat să mă mulțumească și
pe mine.
Am fost
ocupată să dăruiesc și să împart tot ce am avut fără să primesc ceva în schimb,
iar când nu am mai avut de unde să dau, mi s-a reproșat că sunt egoistă și am
fost dată la o parte.
Am fost
ocupată să mă bucur de realizările altora, să sufăr pentru pierderile lor și în
timpul acesta am uitat să mă bucur de realizările mele sau să-mi plâng
eșecurile.
Am fost
ocupată să-i ascult pe alții, să mă interesez de durerile lor, de visurile lor,
dar prea puțini au arătat că le pasă de suferințele și de visurile mele.
Am fost
ocupată să-i las pe alții să mă influenţeze și să aleagă în locul meu.
Am fost
ocupată să-i înveselesc pe alții, în timp ce sufletul meu plângea şi avea şi
mai mare nevoie de alinare.
Am fost
ocupată să le ofer mângâiere unora care mai târziu m-au lovit cum au ştiut mai
tare.
Am fost
ocupată să mă apăr de judecata nedreaptă a tot felul de ipocriţi care se cred
etaloane de moralitate.
Am fost
ocupată să mă vindec de jignirile și loviturile pe la spate ale unor oameni
care susțineau că îmi sunt prieteni.
Am fost
ocupată să aștept să mi se recunoască meritele, în timp ce eram folosită de
alții.
Am fost
ocupată să plâng şi să sufăr din cauza unor oameni care dobândesc recunoaştere
călcând totul în picioare și distrugându-i pe alții.
Am fost
ocupată să-mi apăr imaginea și să dezlipesc de pe mine etichetele pline de
minciuni pe care unii le-au lipit obsedant pe trupul meu pentru a le arăta
celor incapabili să mă cunoască cine sunt cu adevărat.
Am fost
ocupată să îmi asum greșeli pe care nu le-am făcut, să mă simt vinovată pentru
păcate nefăcute și să îmi încarc sufletul cu regrete nemeritate doar pentru ca
persoanele dragi mie să fie scutite de suferinţă inutilă.
Am fost
ocupată să le greșesc unor oameni buni și să regret, dar și să-i iert pe aceia
care mi-au greșit, unii de prea multe ori...
Am fost
ocupată să mă evaluez după standardele și valorile altora şi să îmi justific normalitatea în faţa unor critici obsedaţi de
distrugerea a tot ceea ce nu se încadra în tiparele lor.
Am fost
ocupată să port o mască exterioară, pentru a mă proteja de cotropitorii de
suflete.
Am fost
ocupată să adaug și să șterg visuri și oameni din lista mea de priorități. Iar
uneori să regret prioritizările făcute.
Am fost
ocupată să-i educ pe alții și am uitat să mă educ pe mine.
Am fost
ocupată să încerc să fiu perfectă pentru oameni plini de defecte.
Am fost
ocupată să mint și să mă ascund pentru a mă proteja de curioșii care au o
plăcere maladivă de a scormoni în intimitatea altora.
Am fost
ocupată să mă justific până la epuizare, încercând să-mi fac dreptate în fața
unui tribunal absurd de judecători nedrepți.
Am fost
ocupată să iubesc oameni despre care credeam că mă iubesc, dar care doar mă foloseau
pentru a-și umple singurătatea.
Am fost
ocupată să fiu de neînlocuit pentru oameni care m-au înlocuit de îndată ce nu
au mai avut nevoie de mine.
Am fost
ocupată să critic și să judec, în loc să cunosc și să înțeleg.
Am fost
ocupată să mă ridic din noroiul unde m-au târât după ei mişeli parteneri.
Am fost
ocupată să îmi educ rațiunea, timp în care îmi ignoram inima.
Am fost
ocupată să trăiesc viețile altora și am uitat să îmi trăiesc propria viață.
Ajunge!
De acum încolo
voi fi ocupată să îmi refac lista de priorități.
Voi fi ocupată
să trăiesc doar pentru mine și pentru cei care mă merită cu adevărat.
Voi fi ocupată
să fac ce vreau cu viața mea, să fac alegeri după bunul plac, fără să le cer
aprobări altora, şi numai timpul va dovedi dacă alegerile mele vor fi bune sau
rele. Indiferent cum vor fi, le voi iubi pentru că au fost alegerile mele.
Voi fi prea
ocupată să îmi trăiesc viaţa după voia inimii ca să mai am timp să ascult
păreri despre mine, indiferent dacă vor fi critici subversive sau mesaje
apreciative.
Voi fi ocupată
să mă mulțumesc pe mine, de aceea nu mă voi mai irosi încercând să fiu plăcută
și acceptată de toți. Am înţeles că aceia care mă respectă mă înţeleg şi fără
să le dau explicaţii, iar aceia care mă critică mă vor dispreţui în continuare
indiferent câte explicaţii le-aş da eu. De aceea îmi voi petrece timpul în mod
plăcut, fără a mi-l mai pierde cu explicaţii inutile. Timpul este singura
resursă pe care nu o mai putem recupera, de aceea timpul meu va fi distribuit
cu multă generozitate lucrurilor şi oamenilor care îmi fac inima să cânte şi cu
parcimonie lucrurilor şi persoanelor care mă agasează.
Voi fi ocupată
să recuperez visuri pe care le-am abandonat, să mă reapropii de oameni de care
m-am înstrăinat și să fac toate acele lucruri pe care le-am amânat atunci când
eram prea ocupată să trăiesc pentru alții.
Voi fi prea
ocupată să trăiesc din plin ca să mă mai irosesc în prezenţa celor care nu știu
să relaționeze frumos, voind să mă încarce negativ cu meschinăriile lor.
Voi fi prea ocupată
să culeg roadele muncii mele asidue de până acum ca să mai am timp să le acord
atenţie celor care vor mereu câte ceva de la mine, trăind cu impresia că eu
cumva le datorez ceva și că lor li se cuvine totul... chiar şi viaţa mea.
Voi fi ocupată
să fiu cea care îmi doresc eu să fiu, nu cea care vor alții.
Voi fi ocupată
să iubesc și să mă bucur de libertatea pe care o merit!
Voi fi ocupată
să fiu fericită şi să trăiesc din plin.
se pare k nu prea vb de una singura la cati vizitatori ai:)bravo!pupik
RăspundețiȘtergerenora.b
FOARTE ADEVARAT,FOARTE BINE SPUS!
RăspundețiȘtergereFOARTE ADEVARAT SI CITA DREPTATE AI.SI CULMEA E CA SI AICI MA RECUNOSC.CU DRAG TOT EU.
RăspundețiȘtergerecred ca asta e cel mai realist articol al tau.l-am citit de 2 ori si imi dau seama cate dreptate ai si cat ma regasesc in ceea ce spui.chiar ne traim viata in marea parte pt altii si tinem cont mai mult de ei decat de noi.si realizezi tarziu ca nu a meritat si ca te-ai neglijat.
RăspundețiȘtergerese pare ca te maturizezi!bravo!
RăspundețiȘtergereExact pe sufletul meu in aceste clipe...desi nu am talent sa scriu,tu parca mi-ai descris acum sentimentele interioare!Ma bucur ca existi!:-*
RăspundețiȘtergereE superb articolul, ma recunosc .Nu stiu daca o sa mai am timp si ptr mine! Nu-mi gasesc cele mai frumoase cuvinte sa-l descriu.E o realitate ceam trait-o si o traiesc, mereu ptr"ALTII".Plang.
RăspundețiȘtergereE un deliciu sá citesc rîndurile tale..abia astept diminetile cá sá descopár din nou lumea ta,cea asternutá pe hîrtie,în care má regásesc de multe ori... îti doresc ca harul de-a exprima prin cuvintele sufletului toate tráirile tale sá nu te páráseascá!...si eu asa má voi bucura în continuare de tine!..
RăspundețiȘtergerecu drag,adriana stanila
Superb! Esti mununata,deja stii asta!Ce pot sa mai zic ?Sa ramai aceeasi si sa ne incanti mereu cu scrierile tale pline de iubire,sensibilitate si adevar!Sa ai parte de multe ,multe zile frumoase!
RăspundețiȘtergerestii? m-au trecut fiorii citind aceste randuri...mi-era teama ca cineva ar fi gasit un jurnal al meu...si l-ar fi facut public..., dar mi-am dat seama ca nu e acel caiet...ci ca as fi vrut odata sa scriu asa ceva, dar am renuntat... Te apreciez pentru curajul cu care iti etalezi gandurile..., vezi? mie mi-a fost teama si sa scriu in acel jurnal pe care , de fapt, nu mi l-ar fi citit nimeni..., acum am descoperit ca nu e bine sa fii sa inchis in tine..., sa nu-mi mai fie teama de judecata celor din jur..., fiecare cum isi asterne asa doarme, iar daca eu asa am chef sa-mi,, astern cersaful,, asa dorm..., pe acea culoare..., pe acela motototlit..., si asta ptr ca asa vreau eu( sau am vrut) si pentru ca eram preocupata de ce vor zice altii, de cum sa fac ptr a nu-i supara..., dar la mine nu m-am gandit o clipa ce vreau, ce doresc..., ce placeri am...etc... Si...cum ni9mic nu e intamplator..., consider ca nici aceste randuri ale tale nu le-am descoperit la intamplare...Am mai lasat un comentariu...acum nu ma mai semnez ANONIM!!!
RăspundețiȘtergereAcum voi scrie mare SUNT RAMONA SI MA BUCUR DE CE CITESC SI DE CE-MI OFERA VIATA...SA-NVAT!!!
Draga mea dragă, ştii şi tu că nimic nu e întâmplător, îţi spun asta în calitate de aceeaşi persoană care s-a ocupat cu ce te-ai ocupat şi tu, care a suferit din pricina celor mai sus menţionate.
RăspundețiȘtergereDoamne de câte ori am spus "STOP"!
Oprirea aceasta, nu vine de la sine draga mea, oprirea acesta ţi-o şopteşte Dumnezeu, roagă-te să îţi dea linişte să-i poţi auzi şoapta.
Cu drag de tine şi de ceea ce eşti, Lu!
cand ne dam seama ... de cele mai multe ori este tarziu
RăspundețiȘtergerefoarte foarte adevarat........din pacate ma regasesc aproape in totalitate in ce ai scris....
RăspundețiȘtergereTraieste-ti viata, Irina ! Nu vei avea timp ,"O vesnicie " !
RăspundețiȘtergereMD
m-ai facut sa imi dea lacrimile cu postarea asta...
RăspundețiȘtergereEste foarte, foarte adevarat omeneste vorbind , dar Dumnezeu spune sa nu obosim sa facem binele si nici sa nu asteptam vreo recompensa; oare din 10 leprosi pe care I-a vindecat Isus, cati s-au intors sa-I multumeasca?In paralel poti sa-ti "vezi de viata ta" si sa faci binele cui are nevoie; cu atât ramanem ca restul iei ceva cu tine?...
RăspundețiȘtergerefals, suntem oameni sa ne ajutam fara sa cerem recompense, asa spune Dumnezeu
RăspundețiȘtergereUna este sa ajuti si alta este sa te lasi folosit, batjocorit, umilit, etc.
RăspundețiȘtergereAi foarte multa dreptate....Te imbratisez si -ti multumesc ca existi.....
RăspundețiȘtergereDa... voi fi ocupata sa MA iubesc!
RăspundețiȘtergereDe multe ori cand primesti botezul focului ajungi sa te schimbi.Poti sa fi omul bun si intelegator dar sa te pui tu pe primul plan si apoi restul.Viata este asa scurta iar tineretea si mai scurta si nu se merita sa ne risipim in vant sentimentele,trairile si dorintele.Nimeni nu ne va ridica statuie.Sa fi sanatoasa si fericita.
RăspundețiȘtergereMi-a placut ca am regasit fragmentul in carte mai ales ca ne regasim atat de multi in randurile tale.Te ador!
RăspundețiȘtergereSunt uimit de ceea ce scrii...
RăspundețiȘtergereDin păcate putini pot intelege asa ceva, cei multi ne cred nebuni, dar noi trebuie sa fim noi insine!!!
Si eu m-am saturat de criticile din jurul meu, iar tu tot ce ai spus, parca trăiesc acum in realitate!
Fii binecuvântata, Irina!
Pacat ca nu am citit in 2011, poate as fi vazut cu alti ochi viata mea
RăspundețiȘtergereMă regăsesc în tot ceea ce scrii.Am toate cărțile tale. Eşti idolu meu. Eşti cel mai minunat suflet.
RăspundețiȘtergereMa regasesc acum in ce ai scris.Mi-ai atins inima 😘😘😘Si m-ai dat putere sa lupt mai departe.Multumesc❤
RăspundețiȘtergereFrumoase randuri, astept cu nerabdare sa citesc toata cartea Insomnii
RăspundețiȘtergereCa și tine, am fost ocupată să trăiesc pentru alții...iar ei au considerat asta firesc și normal și "menirea mea pe pământ". A trebuit să-mi pună viața piedică, ca să realizez că nimeni nu e "de neînlocuit" și oricând pot fi dată la schimb...trist...dar cum fiecare parte proastă are și una bună, așa am realizat și eu că am o viață, adică doar una cu un număr limitat de zile, pe care am decis să le petrec numai în interesul meu!
RăspundețiȘtergereCine vrea să petreacă "timpul" cu mine e bine venit și primit, la restul le dau liber, că lumea e vastă și ne-ncape pe toți!
INCREDIBIL! EU SI RESTUL LUMII! EGOISM !? RESTUL NU MAI CONTEAZA !
RăspundețiȘtergereFITI OCUPATI SA GANDITI BINELE NU SA VA PREAMARITI ! NU CALCATI PE CADAVRE ! FITI OAMENI NU ZEI ! FITI OCUPATI SA VEDETI RASARITUL, SA VA JUCATI CU COPIII CA UN COPIL, ASCULTATI FOSNETUL FRUNZELOR SI NU MAI PLANGETI CA NU VEDETI PADUREA DIN CAUZA COPACILOR ! NU VA MAI PLANGETI DE MILA ! NU MAI CAUTATI EXPLICATII SI ARGUMENTE ! ABIA ACUM SUNTETI PROPRII VOSTRI PRIZONIERI ! VA CONSIDERATI DUMNEZEI ! VA ALINTATI ! AVETI GRIJA DE SANATATEA VOASTRA !
ce facem cu cei care ne iubesc,care s-au sacrificat pentru noi, ne inteleg asa cum suntem ? ii parasim, victimizandu-ne si acuzandu-i, gasindu-i responsabili pentru toate ? sau, fiindca ne iubesc prea mult,credem ca ne vor da libertatea, sau ne-o vom lua noi, parasindu-i ! am fost ocupati numai de noi insine dar n-am avut curajul sa spunem pur si simplu ce ne dorim ? e vinovat , desigur celalalt...
RăspundețiȘtergere