Bârfa… un viciu ascuns sub masca conversației, un obicei perfid care se strecoară în viețile noastre fără să ne dăm seama. Fie că vrem sau nu, de multe ori ne trezim parte dintr-o discuție care nu ne aparține, atrași în vârtejul unor cuvinte care nu ne fac cinste.
E adevărat, nimeni nu e complet lipsit de greșeală. Cu toții, într-un moment sau altul, am judecat, am comentat, am emis păreri despre alții. Dar există oameni pentru care bârfa nu este o întâmplare, ci un stil de viață. O plăcere bolnavă de a sfâșia reputații, de a analiza fiecare gest, de a diseca viețile altora cu o cruzime absurdă, ca și cum ar avea dreptul de a decide cine merită fericirea și cine nu.
Poate că bârfa nu este decât un refugiu, un mod de a fugi de propriile neîmpliniri. Discuţiile despre alţii ne fac să ne detaşăm de lucrurile care ne fac să ne simţim inferiori. Când condamnăm egoismul altora, ne simțim generoși. Când râdem de greșelile cuiva, ne simțim mai deștepți. Când punem la îndoială alegerile altora, ne simțim superiori.
Se pare că bârfa te ajută să-ţi faci "prieteni" cu care să poţi vorbi despre lucruri comune: hainele cuiva, viaţa personală, moralitate, atitudinea, hotărârile pe care le ia şi care, parcă sunt în contradicţie cu dorinţele tale... de parcă tu ai fi Dumnezeul care poate da încuviinţarea cuiva să respire, să iubească, să se îmbrace, să trăiască.
În realitate, bârfa nu vorbește despre cel care este judecat, ci despre cel care judecă.
Eu însămi m-am trezit, la un moment dat, într-un astfel de anturaj. Un loc unde discuțiile se învârteau în jurul defectelor altora, unde poveștile erau împachetate în exagerări, unde orice detaliu banal era transformat într-un scandal imaginar. Un loc în care prezența mea nu era altceva decât o prelungire a unei conversații inutile, golite de sens.
Și, într-o zi, m-am trezit întrebându-mă: Ce caut eu aici?
Nu plecam niciodată de la acele întâlniri cu un sentiment de împlinire, cu o idee nouă, cu un gând frumos. Plecam obosită. Împovărată. Cu un gust amar al unei pierderi de timp.
Am încercat să opresc acest carusel al bârfelor. Am încercat să le arăt că există conversații mai importante, că există lucruri mai frumoase de discutat. Dar mi s-a râs în față. Am fost acuzată de ipocrizie. Și am înțeles că acei oameni nu vor să fie altfel. Nu pot trăi altfel.
Așa că am plecat.
Acum privesc din afară și văd clar ceea ce nu vedeam atunci. Văd cum unii se hrănesc din eșecurile altora, cum sunt fericiți să disece nefericirea cuiva, cum își caută un nou subiect de bârfă cu disperarea unor hiene care adulmecă sângele.
Un divorț, o despărțire, un eșec financiar - toate devin spectacol pentru bârfitori. Orice durere se transformă într-o poveste bună de spus mai departe. Iar fericirea altuia? E insuportabilă! Se naște invidia, iar bârfitorii încep să scormonească, să caute defecte, să inventeze slăbiciuni.
Dar, privind cu atenție, observ că acești oameni sunt, în realitate, cei mai triști. Singuratici, veșnic nemulțumiți, captivi într-o existență lipsită de sens. Oamenii care bârfesc își construiesc singuri nefericirea, căci sufletul lor este întunecat de tot ceea ce văd în ceilalți.
Cred cu tărie că bârfa este o boală a sufletului, un cancer al spiritului, o lipsă de lumină. Și cred, de asemenea, că fiecare își primește răsplata după cum îi este inima.
Pentru că, în final, suntem ceea ce vedem în ceilalți.
Și primim exact ceea ce oferim.
foarte tare!!!uite asa ar trebui sa procedez si eu cu aia care ma musca toata ziua.imi dai voie sa copiez?:)
RăspundețiȘtergerehmm mi-ai aratat ca poti fi si rea.pt ca sufletul frumos l-am cunoscut in postarea despre prietenie.nu sunt de acord cu rautati,desi postarea asta nu am cum sa nu o aprob:))imi place cum ai atacat subiectul.cel mai mult apreciez la tine ironia.asta m-a facut interesat de ceea ce scrii.si imi mai place ca ai curaj sa spui tot ce gandesti.alex(sibiu)
RăspundețiȘtergererea? :))
RăspundețiȘtergerestai ca acum apare careva si va spune "asta nu-i nimic!" :))
Desigur, Anonim, iti dau voie sa copiezi. Dar ai grija cui dai, iti asumi riscul ca unora sa nu le placa... :)
RăspundețiȘtergereesti o supergagica!bravo!
RăspundețiȘtergerecu siguranta celor vizati nu le-a placut postarea asta:))
RăspundețiȘtergereasta e cel mai tare articol pe care l-am citit!bravo tie pt modul in care le dai cu tifla peste nas! si eu am o gasca intreaga in viata mea si o sa le trimit si lor ceea ce ai scris tu.sper sa inteleagace vreau sa le transmit!:))))))
RăspundețiȘtergereTocmai mi-a scris cineva un mail, in care mi-a marturisit ca are un anturaj defectuos, in care se barfeste foarte mult si nu stie cum sa scape de acolo. I-am spus ca daca anturajul nu poate fi schimbat, se poate schimba ea si cu timpul ceilalti nu o vor mai aborda daca vad ca nu au cu cine...
RăspundețiȘtergereImportant e sa ne dam seama cum suntem si ca gresim ;)
Ura!!!! Bravo!
RăspundețiȘtergereSi eu am trait asemenea experiente dar recunosc ca nu as fi avut maiestria sa redau cu atata acuratete trairile sufletesti din momentele acelea.
Pentru aceasta iti multumesc!
Barfa e un soi de tratament pentru oameni cu o anumita forma de boala la ,,mansarda,...deci cand se simt rau, baga o doza de barfa, nu conteaza despre cine, nu se tine seama, pentru ei toti sunt egali.....
RăspundețiȘtergereAm intalnit si mai am inca de a face cu astfel de psihopati, la inceput pana sa inteleg adevaratul motiv eram stresata si bagam totul la suflet, insa cand am inceput sa fac diferenta si sa realizez ca acestia sunt bolnavi, m-am linistit si a inceput sa-mi fie mila de ei, ignorandu-i si prefacandu-ma ca totul e ok.
Fara a le mai purta pica, acum a inceput sa-mi fie mila de ei, privindu-i ca pe niste ,,drogati,, fara scapare.
Tu Irina ai simturi reale si o inteligenta remarcabila, poti intelege orice situatie doar inlocuindu-te in scena intamplarii, pe langa alte calitati pentru care multi se zbat o viata si nu le vor avea, se infiripa in jurul tau invidiosi de genul astora de mai sus, carora trebuie mereu sa i servesti cu ignore.
Te pup si iti doresc multa bafta in tot ceea ce faci!
Total deacord cu tine!!!!!!!!! :*
RăspundețiȘtergereEu încă sufăr din cauza barfitorilor:(
RăspundețiȘtergereDraga Irina, cred ca nu ar trebui sa fim atat de exclusivistisi sa facem distinctie intre barfa rautacioasa, barfa care face rau, colportarea de neadevaruri si lucruri sordide, si barfa nevinovata, care este o forma de socializare normala. Si cand spun normala, inteleg prin asta incadrarea in limitele paradigmelor sociale. Evident, ca daca omul ar fi o fiinta perfecta si preponderent spirituala, normalitatea ar fi alta. Totusi, a judeca lumea dintr-un punct de vedere perfectionist, mi se pare pierdere de vreme si demers generator de frustrare. Oamenii sunt un amestec de bine si rau, si nici nu s-ar putea altfel. Atata vreme cat gesturile noastre sunt bine intentionate si nu avem a ne reprosa fapte excesiv negative, cred ca barfa nu ne poate afecta relatiile cu cei apropiati, care ne cunosc si cu persoanele inteligente care stiu sa faca distinctia intre realitate si fictiune. Cei care conteaza pentru noi si cei pentru care insemnam ceva s-ar presupune ca ne cunosc suficient pentru ca barfa rautacioasa sa nu ne faca rau. Recunosc ca am avut si eu experiente negative legate de "gura targului sloboda". Dar, in principiu, cred ca oamenii trebuie luati asa cum sunt si nu ne costa nimic sa ne inconjuram doar cu persoane compatibile. Restul pot sta foarte bine, cu parerile lor cu tot, dincolo de spatiul nostru personal.
RăspundețiȘtergerehttp://www.crestemimpreuna.com/blog/110/iti-mai-amintesti-de-mine-barfa/
RăspundețiȘtergereAbraham Lincoln punea prietenilor sai urmatoarea intrebare: ”Daca cineva ar numi coada unui caine picior, cate picioare ar avea acel caine?” cand ei raspundeau „cinci”, el replica: ”Nu,un caine are doar patru picioare indiferent daca cineva numeste coada picior”.
Bravo , mi.ai placut mult ce ai scris ,
RăspundețiȘtergereMa regasesc in postarea ta. Te-am gasit dupa ce am cautat pe google "prietenii m-au facut sa barfesc". Am fost invatata sa nu vorbesc despre nimeni sau daca aflu ceva sa nu ma duc niciodata sa vorbesc despre ce am aflat cu alte persoane. Acum, s-a intamplat sa avem o colega noua in departament pe care nimeni nu o suporta. Ok, poate si ea a dat prea multe din casa despre ea si viata ei persoana si asta a facut ca oamenii sa o vorbeasca non-stop pe la colturi. Am facut-o si eu cu grupul meu. Tot ce auzeam, impartaseam cu clasa. Din pacate tipa a fost data afara intre timp si am realizat in sinea mea ca imi pare foarte rau pentru ea (chiar daca era in multe feluri). Am realizat ca asa cum eu defapt. Un om caruia ii pasa, caruia ii pare rau de nenorocirea altora. Acum realizez cat de barfitoare am ajuns din cauza unor oameni. In viata mea nu am barfit pe nimeni, pana la ea. Si mi-e scarba sincer de ceea ce am facut dar stiu ca nu am cum sa mai schimb trecutul, pot doar sa am grija pe viitor.
RăspundețiȘtergerePeriodic oamenii au de incheiat cicluri de experiente.
RăspundețiȘtergereOameni ca mine, dau sansa celorlalti si le acorda suficient timp pentru a-si arata calitatile si defectele.
Iata ca dupa mult, mult prea mult timp pe care ti l-am acordat si de-a lungul caruia te-am lasat sa dansezi pe doua melodii diferite, “Zorba” pentru o prietenie pe care o clamai intre patru ochi si “Aria calomniei” pe care o interpretai in fata familiei, prietenilor si colegilor e nimerit sa iei o pauza pentru ca doua dansuri simultan sunt istovitoare.
Sunt un om normal, asa cum ma cunosc de zeci de ani oamenii de calitate cu care sunt egal in valorile morale si preocuparile intelectuale.
Asa cum spunea si Plesu, “Cum răspunzi unui rău ce ţi se face intenţionat? „Răspunsul tradiţional şi canonic este: <>.În general, răspunsul creştinesc la un rău este iertarea, întorci obrazul celălalt. Un călugăr, mai ironic, mi-a spus << acuma câte obrazuri ai? câte poţi să tot întorci?>>.”
Dar, pentru ca in toata viata mea de pana acum nu am mai intalnit un om care in mod deliberat si insistent sa intretina o calomnie despre mine, simultan cu acceptarea gesturilor de prietenie pe care le-am facut total dezinteresat, imi permit sa intorc si obrazul celalalt si te iert.
Am asteptat destul pentru a primi cel putin scuze. Era un mod onest de a recunoaste gresala si perioada de ratacire …eventual. Nimeni nu stabileste cine este celalalt prin calomnie. Viata nu ne-a fost data pentru asa ceva.
Probabil ca ai oameni care te-au crezut iar eu am oameni care mi-au spus ca nu cred ce aud pentru ca m-au cunoscut nemijlocit si nu inghit lucruri gata mestecate de altii. Pentru acestia, toata stima! Pentru cei manipulabili, toata compasiunea…
Nu urasc, nu huiduiesc, nu ma razbun, am deci si defecte, asa ca raman in continuare senin, linistit si iubitor de oameni.
Si pentru ca orice scrisoare se incheie cu cateva cuvinte de bine, iti zic: “drum drept si lumina!”
"Great minds discuss ideas; average minds discuss events; small minds discuss people."
RăspundețiȘtergere-- Eleanor Roosevelt