Răutatea, ultima alinare a sufletelor goale

Susțin mereu că nimic nu mă mai poate zgudui. Că am învățat să privesc lumea cu detașare, că nu mă mai las atinsă de răutăți, că am devenit imună. Dar, din când în când, viața îmi arată că există încă surprize. Că există încă oameni capabili să mă uluiască prin energia pe care o investesc în ură și resentimente…

Mi-e dor...

Mi-e dor de-a mea copilărie, de tot ce-ar fi putut să fie, de prietenii de altă dată de tata aşteptând la poartă. Mi-e dor de cei care-au plecat, de cei pe care i-am uitat, de toate visele promise, de uşi ce stau acum închise. Mi-e dor de ceruri înstelate, de drumurile abandonate, de…