Azi mă voi ierta!

Azi mă voi ierta.

Îmi voi elibera sufletul de poveri pe care le-am purtat prea mult timp, de regrete care m-au apăsat și de vinovății care nu mi-au dat pace.

Mă voi ierta pentru toate clipele în care m-am condamnat prea aspru, pentru severitatea cu care mi-am judecat alegerile, pentru zilele în care am fost nu doar cel mai dur judecător al meu, ci propriul meu călău.

Mă voi ierta pentru lacrimile plânse în zadar, pentru dorurile care mi-au sfâșiat inima, pentru rănile pe care mi le-am lăsat deschise prea mult. Mă voi ierta pentru cuvintele pe care le-am aruncat la mânie și pentru tăcerile pe care le-am păstrat acolo unde ar fi trebuit să vorbesc.

Mă voi ierta pentru toate momentele în care mi-am ignorat sufletul și m-am pierdut în încercarea de a fi cine voiau alții, uitând să fiu cine îmi doream eu. Pentru toate promisiunile pe care nu le-am respectat, pentru visurile pe care le-am abandonat, pentru alegerile pe care le-am făcut din teamă și nu din dorință.

Mă voi ierta pentru zilele în care am stat în fața unor uși închise, așteptând, sperând, irosindu-mă. Pentru timpul pierdut așteptând oameni care nu s-au întors niciodată, pentru răbdarea pe care am risipit-o pe cei care nu meritau.

Mă voi ierta pentru că nu am prețuit îndeajuns anumite suflete, pentru că am rănit fără să vreau, pentru că am plecat atunci când poate ar fi trebuit să rămân și am rămas atunci când ar fi trebuit să plec.

Mă voi ierta pentru frici, pentru ezitări, pentru momentele de lașitate în care am ales tăcerea în locul adevărului. Pentru toate drumurile pe care aș fi putut alerga și pe care, în schimb, m-am târât.

Mă voi ierta pentru că, uneori, am fost superficială, pentru că m-am amăgit singură, pentru că m-am mulțumit cu jumătăți de măsură, deși sufletul meu a tânjit mereu după tot.

Mă voi ierta pentru tot ce am fost și nu ar fi trebuit să fiu, pentru tot ce nu am fost, deși aș fi putut să fiu.

Azi, mă eliberez. 

Azi mă iert.

Fragment din cartea Fluturi.