În copilărie, când aveam musafiri, îi serveam în porțelanurile cele mai frumoase și le ofeream tot ceea ce aveam mai bun în casă.
Tata mi-a spus că indiferent dacă invit la masă o rudă, un prieten, sau pur și simplu pe omul care ne zugrăvește casa, să îi tratez pe toți cu ceea ce am mai bun și mai frumos.
Aveam un băiat (rrom) care se ocupa de grădina noastră. El mai lucra și la o casă vecină, iar gazdele îl puneau să mănânce în curte, într-un castronel vechi și ciobit. Noi îl serveam în porțelanuri și mereu stătea cu noi la masă. Desigur că am sesizat diferența dintre felul în care îl tratam noi pe acel băiat și felul în care vecinii îl desconsiderau.
Am văzut în alte case cum porțelanurile stăteau la loc de cinste în vitrină și cum noi, ca musafiri, eram serviți în farfurii obișnuite, diferite ca model și poate chiar ciobite. Dar tata mi-a spus să nu mă supăr pe cei care nu mă tratează cu ceea ce au mai bun, iar atunci când vor veni în casa mea, eu să-i servesc cât mai frumos, fără a ține minte cum am fost tratată.
Mi s-a interzis să țin veselă ciobită în casă. "Nu suntem atât de săraci, încât să ținem ciobituri.” Și am fost învățată să nu regret după o farfurie spartă. "Este normal ca unele lucruri să moară și să fie înlocuite.”
Mergând în vizită la o mătușă, aceasta mi-a oferit un ceai într-o cană fără toartă. Știind că avea foarte multe seturi de cești, pe care le ținea la loc de cinste în vitrină, când am plecat de la ea, l-am întrebat pe tata de ce mătușa ținea vase ciobite și de ce nu m-a servit într-o cană bună.
"Pentru că sunt persoane care prețuiesc mai mult lucrurile decât oamenii. Și pentru că unii nu pot renunța la lucrurile care s-au stricat și se poartă ca niște săraci. Țin la păstrare lucrurile bune și nu se folosesc de ele, de teamă că le-ar putea pierde. Respectă mai mult niște lucruri decât pe ei înșiși."
Am fost învățată să nu păstrez sau să protejez lucrurile, ci să le folosesc și să mă bucur de ele.
Am învățat să respect oamenii în mod egal și că felul în care eu îi tratez, le influențează încrederea și stima de sine.
Am învățat că nu toți oamenii oferă tot ce au mai bun, dar că eu trebuie să ofer oricui tot ce am mai bun și să găsesc bucurie în asta.
Am învățat că lucrurile au sfârșitul lor, la un moment dat și că nu trebuie să regret după ele, fiindcă alte lucruri, mai bune și mai frumoase le pot înlocui.
Tata mi-a spus că indiferent dacă invit la masă o rudă, un prieten, sau pur și simplu pe omul care ne zugrăvește casa, să îi tratez pe toți cu ceea ce am mai bun și mai frumos.
Aveam un băiat (rrom) care se ocupa de grădina noastră. El mai lucra și la o casă vecină, iar gazdele îl puneau să mănânce în curte, într-un castronel vechi și ciobit. Noi îl serveam în porțelanuri și mereu stătea cu noi la masă. Desigur că am sesizat diferența dintre felul în care îl tratam noi pe acel băiat și felul în care vecinii îl desconsiderau.
Am văzut în alte case cum porțelanurile stăteau la loc de cinste în vitrină și cum noi, ca musafiri, eram serviți în farfurii obișnuite, diferite ca model și poate chiar ciobite. Dar tata mi-a spus să nu mă supăr pe cei care nu mă tratează cu ceea ce au mai bun, iar atunci când vor veni în casa mea, eu să-i servesc cât mai frumos, fără a ține minte cum am fost tratată.
Mi s-a interzis să țin veselă ciobită în casă. "Nu suntem atât de săraci, încât să ținem ciobituri.” Și am fost învățată să nu regret după o farfurie spartă. "Este normal ca unele lucruri să moară și să fie înlocuite.”
Mergând în vizită la o mătușă, aceasta mi-a oferit un ceai într-o cană fără toartă. Știind că avea foarte multe seturi de cești, pe care le ținea la loc de cinste în vitrină, când am plecat de la ea, l-am întrebat pe tata de ce mătușa ținea vase ciobite și de ce nu m-a servit într-o cană bună.
"Pentru că sunt persoane care prețuiesc mai mult lucrurile decât oamenii. Și pentru că unii nu pot renunța la lucrurile care s-au stricat și se poartă ca niște săraci. Țin la păstrare lucrurile bune și nu se folosesc de ele, de teamă că le-ar putea pierde. Respectă mai mult niște lucruri decât pe ei înșiși."
Am fost învățată să nu păstrez sau să protejez lucrurile, ci să le folosesc și să mă bucur de ele.
Am învățat să respect oamenii în mod egal și că felul în care eu îi tratez, le influențează încrederea și stima de sine.
Am învățat că nu toți oamenii oferă tot ce au mai bun, dar că eu trebuie să ofer oricui tot ce am mai bun și să găsesc bucurie în asta.
Am învățat că lucrurile au sfârșitul lor, la un moment dat și că nu trebuie să regret după ele, fiindcă alte lucruri, mai bune și mai frumoase le pot înlocui.
Niciun comentariu