Nu sunt atât de săracă încât să țin ușa casei închisă și să îmi doresc singurătatea.
Nu sunt atât de săracă, încât să nu am o vorbă bună pentru un om care are nevoie de susținere morală.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am lacrimi pentru a plânge alături de un prieten.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am zâmbete pentru cei care le-au uitat.
Nu sunt atât de săracă încât să uit să râd în hohote, chiar și atunci când am necazuri.
Nu sunt atât de săracă încât să nu dau din forța mea, celor aflați la pământ.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am o mângâiere pentru un suflet îndurerat.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am gânduri frumoase pentru oamenii din viața mea.
Nu sunt atât de săracă încât să nu mai cred în oameni, doar pentru ca unii m-au mințit.
Nu sunt atât de săracă încât să uit să le fac oamenilor câte o bucurie.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am o mângâiere pentru un animăluț.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am o mângâiere pentru un suflet îndurerat.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am gânduri frumoase pentru oamenii din viața mea.
Nu sunt atât de săracă încât să nu mai cred în oameni, doar pentru ca unii m-au mințit.
Nu sunt atât de săracă încât să uit să le fac oamenilor câte o bucurie.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am o mângâiere pentru un animăluț.
Nu sunt atât de săracă încât să țin brațele încrucișate în loc să ofer o îmbrățișare.
Nu sunt atât de săracă încât să nu mai iubesc, pentru că oricâtă iubire aș dărui, am din ce în ce mai multă.
Nu sunt atât de săracă încât să nu mai am speranță atunci când am pierdut totul.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am trecut doar pentru că acesta este încărcat cu amintiri dureroase...
Nu sunt atât de săracă încât să rămân fără drumuri noi de urmat și fără curaj de a le străbate.
Nu sunt atât de săracă încât să nu pot ierta.
Nu sunt atât de săracă încât să stau numai cu mâinile întinse pentru a primi.
Nu sunt atât de săracă încât să îmi vând sufletul pentru lucruri și bani.
Nu sunt atât de săracă încât să îmi pierd valorile.
Nu sunt atât de săracă încât să rămân fără vise, din cauza deziluziilor.
Nu sunt atât de săracă încât să raportez totul la „eu”.
Dar cu regret constat ca sunt prea mulți săraci în jur...
Fragment din cartea Fluturi.
Vai, genial!!!
RăspundețiȘtergerefelicitari ptr.pagina si nu am cuvinte
RăspundețiȘtergereFelicitari.... esti una din putinele persoane care ma face sa ma minunez continuu......esti atit de plina de viata si de suflet...
RăspundețiȘtergeream ajuns sa fim saraci in sentimente.
RăspundețiȘtergerePrea multi saraci intr-adevar. Se zice insa ca speranta moare ultima, asa ca eu (si cred ca si tu) o sa continui sa sper ca din ce in ce mai multi or sa inteleaga care este adevarata bogatie pe lumea asta - dragostea :).
RăspundețiȘtergereTe pup si te felicit pentru tot ce faci si scrii!
Citind aceste randuri cu lacrimi in ochi,sm inceput volumul 2.Felicitari !
RăspundețiȘtergereMultumesc
RăspundețiȘtergere