Nu aștepta să fie prea târziu!



„Tragedia vieţii este că îmbătrânim prea devreme şi devenim înţelepţi prea târziu.”
- Benjamin Franklin
  
Mă întristează să văd neputința femeilor de a ieși din relații în care nu sunt împlinite sufletește. Știu cât de greu este să renunți la un om pe care îl iubești cu bune și cu rele, mai ales când tot speri că se va schimba şi va deveni receptiv la nevoile tale. Speri că într-o zi te va iubi și el la fel de mult și că se va implica și el la fel de profund.
Dar până când vei spera? Până când te vei iluziona că el se va schimba? Până când te vei minți? La un moment dat îţi vei pierde speranţa, pentru că nu poţi spera la nesfârşit, iar când acest lucru se întâmplă, ajungi să te resemnezi. Renunți la tine. Pentru că, din păcate, femeile sunt obișnuite să renunțe la ele, să uite cine au fost și acceptă uşor ceea ce au devenit – o variantă mai slabă a lor, mai complexată, mai nefericită. Unele ajung până într-acolo încât își pierd propria identitate, devenind un produs al neputinței, al dezolării. Se sacrifică în numele iubirii, dar în cursul acestui proces se pierd pe ele.
Nu poți renunța la el? Nu cred. Îl iubești și crezi că depinzi de el sufletește. De ce? De ce nu ai avea dreptul la un altul mai bun?
Teama de a rămâne singură nu e un motiv să accepţi chinuitoarea singurătate în doi.
Mila de a-l abandona funcționează împotriva ta, astfel că accepţi să rămâi nefericită din cauză că ţi-e milă să-l părăseşti. Dar milă ar trebui să-ţi fie mai întâi de tine şi de suferinţa ta.
Lașitatea, teama de a te rupe de un om, de o casă și de tot ceea ce îl înconjoară, te determină să rămâi pe loc, într-o existenţă nefericită şi neîmplinită.
Meriți și poți avea mai mult decât simple visuri despre cum ar fi putut să fie viața ta frumoasă. Și numai tu decizi.
Și nu, nu depinzi de nimeni și de nimic! Viața ta este în mâinile tale și numai tu ai dreptul să decizi ce vei face cu ea. Cea mai importantă persoană din viaţa ta eşti tu!
Da, vei suferi o perioadă. Sau vrei să suferi întreaga viață?
Tu decizi. Dar este atât de târziu când e prea târziu!



Fragment din Cartea Insomnii

 http://bit.ly/Insomnii-BinderIrina



18 comentarii

  1. toti ne temem de singuratate, si unii/unele fac alegeri lipsite de orice logica sau luciditate pentru a nu ramane singur/a.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma regasesc atit de mult in tot ceea ce scrii!
    Iti multumesc!*

    RăspundețiȘtergere
  3. Oricand este loc pentru a incerca ceva nou..asta incluzand faptul ca sperantele sau dus..iar , ai putea sa iti schimbi mentalitatea spunandu-ti : Cineva iubit si drag a plecat din viata mea, dar stiu ca cineva acolo sus ma iubeste, si imi va aduce in cale pe altcineva care imi va fi mult mai drag si il voi iubi mai mult , cu toata fiinta mea. Totul este sa accepti realitatea..asa cum este ea mai dura , sau mai putin dura. Poate ca daca stai si analizezi adevarul , iti vei da seama ca nu e cel asteptat si visat de tine, de asta cred eu ca ai dreptul sa alegi..alege ce e mai bun pentru tine. Nu te mai iluziona cu vise care probabil nu vor fi reale niciodata... parerea mea. apropo ai un site interesant, daca nu te superi ,am sa mai trec pe aici. o seara placuta iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Tu esti o persoana frumoasa si foarte puternica Irina.Din pacate nu toate suntem asa,eu cel putin sunt una dintre acele femei care din lasitate sau nici eu nu mai stiu din ce motiv,nu reusesc sa renunt..Ma gandesc ca poate aceasta este pedeapsa pentru toate greselile pe care le-am facut...

    RăspundețiȘtergere
  5. Claudia si tu poti sa fii frumoasa si puternica. ;)
    Si nu te mai autopedepsi, pentru greseli. Cauta sa fii happy! PS ai citit postarea mea "M-am iertat" ? :)
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  6. Claudiu stiu ca nu e treaba mea dar sunt de acord cu Irina. Tu ai puterea de alegere, totul sta in mainile tale, vrei sa traiesti o viata, plina de lasitate , plina de minciuni..sau vrei sa ai parte de o viata mult mai minunata, si mai fericita. Nu iti fie teama , gandeste-te la cum l-a invins David pe Goliat, nu i-a fost frica, a avut credinta, ca poate si ca va reusi, si ca Domnul va avea grija el. Asa trebuie sa gandesti si tu , pozitiv, sa lasi minciunile si gunoaiele deoparte , si sa fii tu. Traieste pentru tine, nu trai pentru altii. Si daca nu se mai poate in relatia care esti, ridica capul sus , si fii tare ! Nu trebuie sa iti pese de ce va spune lumea, caci barfele vor fi intotdeauna, si daca nu ne-au atins pana acuma, au timp si ne vor atinge si pe noi. Gandeste-te cum ar putea fi... . Sper sa nu te fi deranjat parerea mea, iar daca te-a deranjat rog ca aceasta parere sa se stearga. o zi placuta si fericita va doresc tututot.

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi cer scuze, eram pe fuga;)) am vrut sa scriu Claudia, plus eventualele greseli..:)

    RăspundețiȘtergere
  8. ITI MULTUMESC CA EXISTI!

    RăspundețiȘtergere
  9. niciodata nu este prea tarziu sa-ti traiesti viata.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu sunt de acord...cea mai importanta persoana din viata ta nu esti tu...este copilul tau (in cazul meu copiii).Trebuie cantarita bine decizia de a iesi dintr-o relatie daca la mijloc sunt copii.

    RăspundețiȘtergere
  11. oh, cat de frumos sa poata orice femeie sa fie puternica, eu nu pot fi!

    RăspundețiȘtergere
  12. Sunt cazuri cand nu poti iesi dintr-o relatie. Cazul meu,dupa castorie la cateva luni un accident vasular ne-a spulberat totul,mi-a schimbat viata.Cine ar putea parasi un om neajutorat?Oricata dorinta de viata ai avea,oricat de puternica ai fi,automat te excluzi pe tine iar persoana cea mai importanta nu mai poti fi tu.Dar daca alt motiv va umbreste fericirea,,,luati decizia potrivita.

    RăspundețiȘtergere
  13. De curand, si eu am decis sa fiu "curajoasa"...si am fost, am renuntat la ultimii patru ani din viata mea, dar...doare, si va mai durea mult timp. Am realizat ca linistea mea sufleteasca este importanta, chiar daca in acest moment este echivalenta cu singuratatea...mi-e dor de el, dar stiu ca sunt puternica, voi trece si peste asta. In sfarsit, am invatat sa ma iubesc!

    RăspundețiȘtergere
  14. uneori este o "atza invizibila" care te tine pe loc ...

    RăspundețiȘtergere
  15. iubesc mintea si frumusetea sufletului tau desi,nu te stiu.Poti sa te bucuri ca uneori scrierile tale ma bucura, consider ca este mare lucru.Ganduri frumoase si pace in suflet!

    RăspundețiȘtergere
  16. Ai mare dreptate Irina. Trebuie sa fim puternice. Uneori ne este frica de singuratate si ne complacem in situatie,ramanandu-ne speranta. Nu suntem multumite, unele actiuni ne dau de gol pentru persoanele ce au timp sa priveasca catre noi. Iar intr-o buna zi persoana pentru care ne-am "sacrificat" ne comunica sec ca si-a gasit pe altcineva, si ca a avut si o viata in paralel SAU unii dispar in ceata lasandu-te mirata si-ndurerata. Fiecare am avut o astfel de experienta, mai simpla sau mai complexa.
    Sincer, mi-a fost greu, dar am apreciat cand persoana din viata mea mi-a zis ca s-a terminat. Daca nu te simti implinit nu are rost sa continui...sa astepti ca poate...ramane un atasament si-ti este din ce in ce mai greu.
    Am apreciat sinceritatea persoanei care incetul cu incetul devenise totul pentru mine. Mergand din suferinta in suferinta...am zis sa-i acord o sansa si sa nu-l "pedepsesc" pentru ce altii facusera. Si asa m-am atasat mai mult decat m-am gandit. Nu existau fluturi in stomac, dar era persoana care-mi citea gandurile si ma facea fericita,deschizandu-ne sufletele.
    In prezent ma bucur daca-l stiu ca-i bine, ii multumesc pentru toate clipele minunate si-l pomenesc in rugaciunile mele. Daca Dumnezeu va randui sa fim impreuna vom fi (drumurile ni se vor reintalni)daca nu va fi, imi raman amintiri de neuitat.

    RăspundețiȘtergere
  17. Parca mai descris pe mine,tot incerc sa fiu putenica,sa imi zic ca merit mai mult,dar dupa aceea iara dau cu batu in balta,si asa au trecut 6 ani,sperand ca poate se va schimba,ca va fi asa cum a fost odata. Tot ce miam dorit a fost sa ma iubeasca din tot sufletu asa.cum il iubesc si eu,si desi zice ca asa e eu una nu simt.Oare de ce nu pot fi mai tare oare de ce ma doare atat de tare gandu sa renunt,? Oare sunt prea lasa,oare gresesc ? Atatea vise spulberate,si asta pentru ca iubesc?

    RăspundețiȘtergere