Fericirea?

Fericirea?

Este fiecare dimineață în care îmi pot deschide ochii spre cer, fie că este un albastru adânc și senin sau acoperit de norii cenușii ai melancoliei. Este jocul luminii care se strecoară printre frunze, fiecare rază de soare ce-mi atinge fața ca o mângâiere tăcută. Este ploaia care îmi sărută obrajii cu stropii ei reci sau dansul fulgilor de nea, ce se pierd, sfioși, în părul meu.

Fericirea este frumusețea lumii care mă înconjoară, toate culorile și sunetele naturii, parfumul ierbii după ploaie, murmurul vântului printre ramuri, cântecul ascuns al păsărilor. Este bucuria din zâmbetul oamenilor, râsul cristalin al copiilor, blândețea privirii unui bătrân ce poartă în ochi înțelepciunea anilor săi.

Fericirea este privirea omului iubit, acel moment în care mă simt întreagă, perfectă, fără să fiu nevoită să spun vreun cuvânt.

Fericirea se află în mâinile obosite, dar atât de gingașe ale mamei mele, mâini care au știut mereu să aline orice durere, să îmi aline fricile, să mă ocrotească în tăcere.

Fericirea este o îmbrățișare, fie că o primesc, fie că o ofer. O îmbrățișare care cuprinde sufletul, care îndepărtează umbrele și readuce lumina acolo unde s-a lăsat întunericul. Este fiecare lacrimă vărsată din dragoste, din emoție, din bucurie.

Fericirea este să dăruiești. Să poți aduce un zâmbet pe chipul cuiva, să alini un suflet obosit, să împarți ceea ce ai, fie că este vorba de timp, de gânduri, de iubire. Este bucuria celorlalți, reușitele lor, fericirea lor, oglindită în inima mea.

Fericirea este un album de amintiri prețioase, legate de oamenii dragi. Un surâs rememorat, o voce care răsună în tăcerea serii, o atingere pe care o simți chiar și atunci când persoana nu mai e lângă tine.

Fericirea înseamnă un suflet liniștit, împăcat, capabil să iubească, să ierte, să se dăruiască fără teamă, fără a cere nimic în schimb.

Fericirea este o seară petrecută alături de cei pe care îi iubesc, un moment în care timpul pare că se oprește doar pentru noi. Este emoția unui cântec care face inima să vibreze, un vers care îți răscolește sufletul, un parfum care trezește amintiri.

Fericirea este speranța, credința că întotdeauna există un nou început, că viața ne oferă șansa de a o lua de la capăt, de a visa din nou, de a iubi din nou, de a trăi cu sufletul deschis.

Fericirea este însăși viața, în toate nuanțele ei. E un șoaptă caldă, o mână întinsă, un zâmbet sincer. Este acum. Este aici.

Fericirea sunt eu, ești tu, suntem noi.