Teama de Dumnezeu...

Oare de ce îl percepem pe Dumnezeu ca fiind împotriva noastră?

Și de ce în loc să îl tratam cu respect și cu iubire, noi îl tratam cu teamă? Iar uneori devenim ridicoli, încercând să îl păcălim și să îl șantajam.

De multe ori îl subestimăm pe Dumnezeu, de parcă ar vedea numai ceea ce dorim noi să-I arătăm, omițând că El vede totul și ne cunoaște rațiunile, motivațiile și intențiile.

Dumnezeu nu este ursuz, nu este răzbunător și nu așteaptă să fie lingușit. Nu pretinde de la noi mai mult decât putem. Își dorește să îl iubim. Nu ne dorește perfecți, ci își dorește ca noi să ne dorim să devenim perfecți, iar pentru asta ne acordă răbdare și timp... Niciodată nu ne va refuza atunci când vom dori să ne apropiem de El.

Mă doare când văd că Dumnezeu este perceput ca fiind răzbunător și orgolios și când aud expresia „O să te bată Dumnezeu!”.

Nu, Dumnezeu nu bate și nu vrea răul oamenilor! Ne lasă să trăim cum dorim și ne-a lăsat liberul arbitru. Nu ne obligă să fim așa cum și-ar dori, iar dacă greșim nu ne pedepsește, așa cum se crede. El nu obosește iertând, nici măcar atunci când îl facem responsabil de toate greșelile noastre.

Eu cred cu tărie că Dumnezeu ne vrea veseli, că nu vrea să ne temem de El, nici să facem sacrificii peste putință, ne vrea buni, ne vrea fericiți și vrea să îl urmăm cu drag, cu sinceritate și numai din iubire.