Cândva, când eram mică, tata m-a surprins plângând.
Mi-a spus atunci că Doamne-Doamne le-a dat oamenilor un
număr fix de lacrimi. Și că există două feluri de lacrimi: de tristețe și de
fericire.
„Nu îți irosi lacrimile, tati, pentru lucruri care nu
merită. Păstrează-le pentru atunci când va trebui să plângi de fericire. Ar fi
păcat să nu ai în acele momente cu ce să plângi!”
Vă sfătuiesc și pe voi să faceți economie la lacrimi și
să nu le mai irosiți pe nimicuri și pentru oameni care nu merită. Doar cei pe
care îi iubim merită, pentru că ei le compensează cu fericire.
Plângeți atunci când ceva vă bucură inima, când vă este
dor, când sufletul vă vibrează la frumos...
Vă doresc ca toate lacrimile voastre să fie de fericire!
E o urare foarte frumoasa si unica de felul ei
RăspundețiȘtergereMultumesc
Nu am plans niciodata de fericire.. poate ca mi-am irosit toate lacrimile prea devreme si din diferite motive absurde. Insa plansul e involuntar si nu tine de noi..
RăspundețiȘtergere