Prieteni

Există, într-adevăr, oameni care sunt cu adevărat prieteni. Rari, dar neprețuiți. Oameni pe care viața ți-i dăruiește nu doar ca pe niște tovarăși de drum, ci ca pe niște ancore, ca pe niște binecuvântări.

Sunt acei oameni care știu când să vină, cât să rămână și când să plece, fără ca prezența lor să fie o povară și fără ca absența lor să lase răni. Sunt acei oameni care îți sunt aproape nu doar atunci când ai nevoie, ci și atunci când ai uitat că meriți să fii iubit.

Sunt cei care găsesc timp pentru tine, fără să fie nevoie să le ceri. Care știu să asculte fără grabă, fără superficialitate, fără gândul la altceva. Care au mereu o vorbă bună, o încurajare sinceră, o mângâiere care liniștește, o lacrimă care îți alină lacrimile.

Sunt acei oameni care, printr-o simplă îmbrățișare, îți iau jumătate din poverile sufletului, făcându-te să nu te mai simți pierdut, neiubit, deznădăjduit. Oameni care îți aduc aminte că nu ești singur pe lume, chiar și atunci când toți ceilalți par să te fi uitat.

Sunt acei oameni care nu concurează cu tine, care nu își compară realizările cu ale tale și care nu te privesc niciodată cu invidie. Pentru ei, succesul tău nu e o amenințare, ci un motiv de bucurie. Sunt cei care te aplaudă când reușești și care îți întind mâna când te clatini.

Sunt acei oameni care nu îți întorc spatele atunci când greșești. Care nu își schimbă părerea despre tine atunci când viața te aruncă în încercări și decăderi. Care nu te măsoară după momentele tale de slăbiciune, ci după felul în care știi să te ridici.

Sunt acei oameni care nu pleacă urechea la bârfe, care nu îngăduie ca numele tău să fie rostit cu răutate în prezența lor. Sunt cei care nu vorbesc despre tine decât pentru a le spune altora cât de prețios ești, și niciodată pentru a-ți expune vulnerabilitățile.

Sunt acei oameni care nu îți analizează fiecare gest cu o lupă, care nu îți numără bunurile, reușitele sau eșecurile. Pentru ei, mai important decât ce ai este cine ești. Mai important decât cât de departe ai ajuns este dacă ți-e bine și dacă ai cu cine împărtăși bucuria drumului.

Sunt acei oameni care nu au mereu ceva de reproșat, care nu îți invocă greșelile la fiecare pas și care nu îți amintesc niciodată ce ți-au oferit. Cei care te ajută fără să îți ceară nimic în schimb, fără să îți pună pe umeri datorii emoționale.

Sunt acei oameni care te iartă înainte de a apuca să îți ceri iertare. Care nu țin ranchiună, care nu contabilizează supărările, care nu lasă orgoliul să distrugă ceea ce iubesc.

Sunt acei oameni cu care împărtășești nu doar zile bune, ci și nopți grele. Cu care ai râs în hohote, dar și cărora le-ai plâns în brațe. Oameni alături de care ai visat și care nu ți-au spus niciodată că visurile tale sunt prea mari.

Sunt acei oameni care, atunci când ești la pământ, nu doar că îți întind mâna, ci se așază lângă tine, fără grabă, fără judecată. Nu ca să îți spună că trebuie să te ridici, ci ca să îți amintească faptul că nu trebuie să treci prin durere singur.

Sunt acei oameni pe care nu îi poți păcăli cu un zâmbet forțat, care simt când suferi, chiar dacă nu le spui. Sunt cei care cunosc realitatea sufletului tău dincolo de măștile pe care le porți.

Sunt acei oameni în fața cărora te poți arăta așa cum ești, fără teamă de trădare, fără frica de a fi judecat. Cei care îți înțeleg rațiunile inimii, care îți respectă alegerile, chiar și atunci când nu le înțeleg.

Sunt acei oameni care îți spun adevărul, chiar și atunci când doare, dar care știu să îl spună cu blândețe. Cei care nu îți vor spune doar ce îți place să auzi și care nici nu vor aștepta să le spui doar ce le convine. Pentru ei, adevărul și binele tău vor conta mai mult decât propriul orgoliu.

Sunt acei oameni care, atunci când îi ai lângă tine, îți dau siguranța că nu trebuie să fii altcineva pentru a fi iubit.

Sunt acei oameni care nu sunt doar prieteni.

Sunt acasă.