Putere...

Nu am dat nimănui satisfacția să mă vadă distrusă. 

Au fost momente în care sufletul meu plângea în hohote, dar eu am zâmbit și am găsit puterea să râd. 

Au fost momente în care am trăit temeri de nedescris, dar am ieșit în lume cu un aer seren, calm, radiant, demn... 

Au fost momente în care eram bolnavă, dar nu m-am văicărit. Ba mai mult de atât, i-am alinat pe alții care se plângeau de dureri minore. Nu a văzut nimeni o grimasă de durere pe chipul meu. 

Au fost momente când o persoană mă rănise atât de tare, încât ar fi trebuit să o urăsc. Dar i-am zâmbit și le-am vorbit altora frumos despre ea. 

Am fost demnă când alții au încercat să mă umilească și m-am ridicat când alții au încercat să mă înjosească. Am fost frumoasă atunci când alții au încercat să mă urâțească și bună atunci când alții au încercat să mă înrăiască. Am mers înainte când alţii au încercat să mă tragă înapoi. 
Am zburat atunci când îmi venea să mă târăsc, am îmbrățișat atunci când îmi venea să resping, am vorbit în șoaptă atunci când îmi venea să urlu, am mângâiat atunci când îmi venea să lovesc, am iubit atunci când ar fi trebuit să urăsc...