Vă mulțumesc!

Într-un târziu, mi-am dat seama că, mai presus de orice regret, ar trebui să le mulțumesc celor care au ales să nu mai facă parte din viața mea. Cei care au plecat fără să privească înapoi, cei care m-au uitat de parcă nu am existat niciodată, cei care au ales distanța în locul apropierii.

Le mulțumesc tuturor celor care m-au părăsit, fiindcă, fără să-și dea seama, mi-au redat libertatea. M-au lăsat să merg mai departe, să descopăr oameni care merită să fie aici, care aleg să rămână. Dacă nu ar fi plecat ei, poate că n-aș fi făcut loc celor care chiar îmi aparțin.

Le mulțumesc celor care au răspuns cu rău la bunătatea mea. Mi-au arătat că nu oricine trebuie sau merită să fie salvat, că nu toți cei pe care îi ajuți îți vor întoarce aceeași bunătate. Datorită lor am învățat că sufletul nu trebuie risipit, ci dăruit acolo unde este primit cu sinceritate.

Le mulțumesc celor care mi-au furat șanse, pentru că m-au învățat să pierd fără să mă prăbușesc. Am înțeles că nimeni nu-mi poate lua ceea ce îmi aparține cu adevărat și că, uneori, ceea ce pierdem ne eliberează mai mult decât ceea ce câștigăm.

Le mulțumesc celor care au răspuns cu indiferență la iubirea mea. M-au învățat să iubesc fără să cer nimic în schimb, să nu-mi mai măsor valoarea în funcție de felul în care sunt privită de alții. Am înțeles că iubirea adevărată nu trebuie să cerșească, că nu trebuie să se umilească, că nu trebuie să se frângă sub povara așteptărilor neîmplinite.

Le mulțumesc celor care m-au mințit și trădat, pentru că m-au învățat valoarea încrederii. Mi-au arătat ce înseamnă să pierzi ceva ce ai prețuit, ce înseamnă să te îndoiești de tot și să înveți, încet-încet, să crezi din nou. Și, mai ales, m-au învățat cum nu vreau să fiu niciodată.

Le mulțumesc celor care m-au descurajat, celor care au râs de visurile mele, celor care mi-au spus că nu voi putea. Fără ei, poate că nu aș fi avut atâta ambiție să le dovedesc, dar în primul rând mie însămi, că pot.

Tot răul pe care mi l-ați făcut cândva, este binele meu de azi. Toate slăbiciunile voastre au devenit puterea mea. Toate ignominiile voastre m-au învățat ce înseamnă iertarea. Toate lacrimile de atunci s-au transformat azi în zâmbete, pentru că viața m-a învățat să nu port resentimente.

Pentru toate trădările, pentru singurătatea în care m-ați lăsat, pentru indiferență, pentru răutăți gratuite, pentru lecțiile dure și pentru faptul că, în cele din urmă, m-ați scăpat de voi... Vă mulțumesc!