Diferită...

Da, recunosc! Sunt diferită...  

că nu pot să fiu ipocrită   

că nu accept să fiu mințită

și că nu mă las folosită. 

că nu cer nimic, nimănui, 

că nu-mi dau sufletul oricui

că sunt stăpână pe ce spun

și că aleg doar ce e bun

 

că nu răspund la provocări

că nu trăiesc din răzbunări

că nu urăsc ce am iubit

că recunosc dac-am greșit     

că pun iubirea mai presus

că nu privesc lumea de sus

că nu judec ce nu cunosc

și că nu pot ca să urăsc 

că nu iubesc condiționat

că nu mă-ntorc dac-am plecat 

că iert și uit neîncetat 

și știu să țin capul plecat 

  

că fac doar bine pe ascuns

că tac când n-am nimic de spus

că nu arăt decât ce vreau

că nu cer ce nu pot să dau

că nu rămân nicicând datoare

că știu mereu să cer iertare

că mă sperie singurătatea
dar iubesc prea mult libertatea

că nu stau doar cu mâna-ntinsă

că nu mă las nicicând învinsă

că lupt prea mult pentru dreptate

dar ştiu să pierd cu demnitate

 

că nu ascult deloc păreri

că fac ce vreau, făr-aprobări

că pot fi bună dar şi rea
că sunt şi-a lumii şi a mea

 

că nu-mi pasă că-s judecată

că la bine n-aștept răsplată

că la rău nu răspund cu rău

și mă tem doar de Dumnezeu

Da, recunosc. Sunt diferită.

Iubesc și când nu sunt iubită

Iar lumea-mi pare-un tribunal

Ce judecă iraţional…