Secrete.
Toți oamenii au secrete… de la banale, copilărești, până la secrete tenebroase. Sunt secrete care ascund împliniri, bucurii și vise, și secrete care ascund traume, eșecuri și greșeli.
Sunt secrete proprii, care ne încarcă sufletește și pe care simțim nevoia să le mărturisim și mai sunt secrete ale altora, care ne încarcă la fel de mult sufletește și care ne fac responsabili de siguranța acelor persoane.
Este numai decizia noastră dacă ne mărturisim secretele sau nu, pentru că avem toate drepturile asupra lor. Avem oare drepturi și asupra secretelor altora?
Atunci când cineva îți încuviințează secretele sale te simți onorat, important, te simți om, te simți demn de încrederea care ți s-a acordat. Ai impresia că nedivulgând tainele pe care cineva ți le-a destăinuit, tu îi faci un favor acelui om. De fapt, favorul ți-l faci ție. O purtare morală te onorează pe tine ca om. Îți arată valoarea și puterea. Pentru că e onorant să știi să respecți secretele unui om și încrederea pe care ți-a acordat-o… să nu îl supui riscurilor de a fi expus și judecat.
Câți dintre noi suntem capabili cu adevărat să păstrăm ascunse în noi secretele celor care ni le mărturisesc?
Este tentant uneori să le devoalăm, făcând din ele subiecte de budoar și arme ale răzbunărilor noastre, atunci când omul acela nu ne mai este apropiat inimii.
“Nimic nu apasă atât ca un secret.” –spunea La Fontaine.
Atunci când ți s-a încredințat un secret, ți s-a încredințat un suflet, o viață. Ți s-a dat un test de putere și de condiție umană.
“Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă.” (Solomon)
Toți oamenii au secrete… de la banale, copilărești, până la secrete tenebroase. Sunt secrete care ascund împliniri, bucurii și vise, și secrete care ascund traume, eșecuri și greșeli.
Sunt secrete proprii, care ne încarcă sufletește și pe care simțim nevoia să le mărturisim și mai sunt secrete ale altora, care ne încarcă la fel de mult sufletește și care ne fac responsabili de siguranța acelor persoane.
Este numai decizia noastră dacă ne mărturisim secretele sau nu, pentru că avem toate drepturile asupra lor. Avem oare drepturi și asupra secretelor altora?
Atunci când cineva îți încuviințează secretele sale te simți onorat, important, te simți om, te simți demn de încrederea care ți s-a acordat. Ai impresia că nedivulgând tainele pe care cineva ți le-a destăinuit, tu îi faci un favor acelui om. De fapt, favorul ți-l faci ție. O purtare morală te onorează pe tine ca om. Îți arată valoarea și puterea. Pentru că e onorant să știi să respecți secretele unui om și încrederea pe care ți-a acordat-o… să nu îl supui riscurilor de a fi expus și judecat.
Câți dintre noi suntem capabili cu adevărat să păstrăm ascunse în noi secretele celor care ni le mărturisesc?
Este tentant uneori să le devoalăm, făcând din ele subiecte de budoar și arme ale răzbunărilor noastre, atunci când omul acela nu ne mai este apropiat inimii.
“Nimic nu apasă atât ca un secret.” –spunea La Fontaine.
Atunci când ți s-a încredințat un secret, ți s-a încredințat un suflet, o viață. Ți s-a dat un test de putere și de condiție umană.
“Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă.” (Solomon)
Bine spus insa cateodata mai multe secrete adunate iti fac viata mult mai grea, ma refer la propriile secrete si cred ca sunt secrete ori ca iti e rusine cu ceea ce ai spus sau ai facut ori nu ai fost tu cu adevarat. Acum incerc sa invat sa ma iert pt greselile pe care le-am facut si ca secretele proprii sa nu mai fie secrete. Ma simt onorata cand cineva imi spune un secret si incerc pe cat posibil sa il pastrez intact :-*
RăspundețiȘtergereSuperb, draga Irina ! Cand va veni timpul sa am o discutie cu cel care m-a ranit , sper ca imi vei da voie sa folosesc ideea ta dar cu cuvintele mele...ii voi spune totusi acel citat de voi avea cadrul necesar...ca tot se autoproclama mereu un ,,pocait'' si ,,credincios''...
RăspundețiȘtergere