De ce îl iubesc?

  

De ce îl iubesc?

Pentru că face parte din profunzimea mea sufletească.

Pentru că mă face fericită.

Pentru că alături de el mă simt liberă.

Pentru că mă respectă și mă face să mă simt importantă. Pentru că mă răsfață atunci când am nevoie să mă alint ca un copil.

Pentru că nu trebuie să-i spun ce îmi place și ce nu, fiind atent și receptiv la detalii și la nevoile mele.

Pentru că îmi înțelege capriciile și îmi acceptă defectele.

Pentru că nu îmi refuză nimic, dar totodată știe să se impună atunci când trebuie să înţeleg că ceva nu e în favoarea mea.

Pentru că eu nu-i cer nimic, dar el îmi oferă totul.

Pentru că eu aștept atât de puțin, iar el îmi oferă prea mult.

Pentru că atunci când mă refugiez într-un colț și plâng, nu mă întreabă de ce plâng și nici nu îmi spune să nu mai plâng, ci îmi spune: „Haide în brațe să plângem”.

Pentru că mă menține vie.

Pentru că îi pot spune cele mai tenebroase secrete și gânduri ale mele, fără să-mi fie teamă că mă va vedea altfel.

Pentru că mă face să râd și să plâng de bucurie.

Pentru că nu e perfect, dar se străduiește să fie perfect pentru mine.

Îl iubesc cu toate defectele lui, de care este conștient, pe care și le recunoaște și pe care încearcă să și le corecteze.

Îl iubesc cu toată încărcătura trecutului lui și cu toate suferințele venite la pachet, cu toate greșelile lui, cu toate decăderile, cu zilele proaste și cu rătăcirile lui.

Îl iubesc pentru că se încăpățânează să rămână alături de mine, chiar și atunci când îl alung.

Pentru că știe să fie și matur, și copilăros.

Pentru că este un bărbat adevărat.

Pentru că este elegant în comportament și în ținută.

Pentru că îmi cântă și pentru că îmi citește povești ca unui copil.

Pentru că nu obosește niciodată explicându-mi iar și iar cât de mult mă iubește, atunci când sunt nesigură, sau când pur și simplu vreau să mă alint.

Pentru că îmi dovedește iubirea în cele mai nebănuite moduri.

Pentru că în fiecare dimineață mă reîndrăgostesc de el.

Pentru că brațele lui mă adăpostesc de tot răul lumii, iar ele îmi oferă siguranța de care are nevoie sufletul meu.

Pentru că mă ferește de partea urâtă a lumii.

Pentru că noi doi avem o lume a noastră, un cer al nostru, visele noastre...

Pentru că alături de el iubesc și liniștea, și tăcerea, și lacrimile, și ploaia, și întunericul, și tot.

Pentru că în fiecare zi descopăr alte și alte motive pentru care îl iubesc.

Fragment din Cartea Insomnii