Cicăleala mamei este cea mai frumoasă dovadă de iubire

Mama nu ar trebui să fie o povară atunci când te roagă să cumperi o pâine. Nu ar trebui să fie considerată cicălitoare atunci când îți amintește să-ți faci patul dimineața sau să păstrezi ordine în camera ta. Nu ar trebui să fie condamnată atunci când te îndeamnă să înveți, să te disciplinezi, să fii responsabil.

Mama nu ar trebui privită ca o povară atunci când îți cere să vii devreme acasă sau să o suni din când în când, doar ca să știe că ești bine. Ea nu îți cere nimic pentru ea, ci pentru liniștea sufletului ei, pentru că în fiecare clipă inima ei bate în ritmul pașilor tăi, al grijilor tale, al lumii tale.

Știi… într-o zi îți vor lipsi toate acestea.

Îți va lipsi grija mamei, vocea ei blândă care îți spunea „ai grijă de tine”, chiar și atunci când ți se părea că ai crescut suficient de mare încât să nu mai ai nevoie de grija nimănui. Îți vor lipsi povețele ei, care poate acum îți par insistente, dar pe care, mai târziu, le vei căuta în gândurile tale, încercând să-ți amintești ce ți-ar fi spus dacă ar fi fost încă acolo.

Într-o zi, te vei simți singur. Și poate neiubit. Pentru că nimeni nu va mai ști să te iubească așa cum o face mama.

Nimeni nu se va dărui cu atâta dragoste, nimeni nu va sacrifica totul pentru tine, nimeni nu va munci neobosit pentru binele tău fără să ceară nimic în schimb. Nimeni nu va avea răbdarea ei, nici puterea ei, nici felul în care îți ghicește durerile fără să-i spui un cuvânt.

Nu aștepta să ajungi adult ca să o înțelegi. Nu lăsa timpul să treacă fără să-i arăți că o prețuiești, fără să-i mulțumești pentru fiecare grijă, pentru fiecare noapte de nesomn, pentru fiecare zi în care a uitat de ea, doar ca să îți fie ție bine.

Ar trebui să înțelegi că atunci când îți spune să înveți, nu o face pentru că vrea să te chinuiască, ci pentru că își dorește pentru tine un viitor fără griji, fără lipsuri, fără neputințe.

Ar trebui să înțelegi că atunci când tu te distrezi în oraș, ea nu doarme. Se uită mereu la ceas, ascultă fiecare zgomot care vine dinspre ușă, își frământă mâinile și își ascunde neliniștea în spatele unui mesaj simplu: „Ești bine?”

Poate ți se pare posesivă, dar tu nu știi cât de bruscă i se pare trecerea de la copilul care avea nevoie de ea la adolescentul care se îndepărtează încet-încet, pe nesimțite.

Tu nu știi cât de dureroasă i se pare distanța dintre voi, cât îi este de greu să accepte că cel care odinioară alerga spre ea cu brațele deschise, care îi împărtășea toate visurile, acum se închide în tăceri, își trăiește viața fără să-i mai spună nimic.

Tu nu știi cât îi este de dor să-i mai aduci o floricică, așa cum făceai când erai copil. Să-i desenezi ceva doar pentru ea, să o privești cu aceeași admirație cu care o priveai când îți era întreaga lume.

Nu știi cât îi este de dor să fie îmbrățișată, să fie mângâiată, să simtă că încă este importantă pentru tine.

Mama nu ar trebui să fie o povară doar pentru că te iubește.

Și într-o zi, când vei înțelege cu adevărat ce înseamnă această iubire, poate că va fi prea târziu pentru a-i mai spune cât de mult o prețuiești. Nu lăsa ziua aceea să vină fără ca ea să știe cât de mult înseamnă pentru tine.