.jpg)
"Oamenii îţi vor reproşa la un moment dat că te-au
ajutat şi că ţi-au dat. Te vei simți tare prost atunci... Fă tot posibilul să
te descurci fără a cere ajutor, fă tot posibilul să nu îţi poată scoate nimeni
ochii că ţi-a dat şi că te-a ajutat. Nu da nimănui satisfacţia să te umilească.
Dar tu să ajuţi şi să oferi atât cât poţi. O faci pentru tine, nu pentru ei.” –
mi-a spus tata în repetate rânduri.
M-am ghidat în viață după îndemnul lui… şi bine am făcut!
Am învățat să nu depind de nimeni și să mă descurc
singură. Să nu stau cu mâna întinsă și să nu aștept ajutor.
Am învățat să lupt. Și am învățat să ofer chiar dacă nu
mi se oferă, să dăruiesc fără a aștepta ca oamenii să se poarte echitabil.
Am învățat să fiu suficient de puternică încât să-i pot
sprijini și pe alții.
Am învățat să trăiesc astfel încât nimeni să nu îmi poată
reproșa ceva…
Și nu regret nimic. Nu regret că uneori am fost la pământ
și nu m-a știut nimeni. Doar așa am învățat cum să mă ridic singură și să rămân
demnă.
Nu regret că de multe ori am ajutat, fără a primi măcar o
mulțumire înapoi. Doar așa am învățat să nu reproșez nimănui că am oferit
ajutor...
Mi-ar fi placut sa-l cunosc pe tatal tau Irina,dar prin intermediul tau si a ceea ce incerci sa ne transmiti,cred ca reusesc sa cunosc o mica parte din ceea ce a fost tatal tau.Ma bucur ca a pus asemenea valori in tine si sper ca nimeni si nimic sa nu reuseasca vreodata sa darame lumea care ti-ai construit-o.Incerc si eu sa transmit fetitelor mele cateva din valorile pe care tatal tau ti le-a transmis tie,sper sa reusesc.Ai un suflet frumos,sa nu lasi pe nimeni sa te schimbe.
RăspundețiȘtergere