Uși închise...

Realizezi într-o zi că ai renunţat la un om care te iubea pentru cineva care nu te iubeşte.

Descoperi că ai abandonat un om sincer, bun, potrivit ție, pentru o iluzie... pentru un altcineva care nu te preţuieşte, un altcineva pentru care nu însemni decât un episod din viaţa sa, poate doar o opţiune...
Te trezeşti în braţele cuiva de care te simţi străin, lângă care te simţi singur. Compari. Şi îţi aminteşti cum era să fii iubit cu adevărat. Vezi diferența dintre un om care ți-ar fi dăruit totul și un om care nu îți oferă decât amăgiri, un om care doar te folosește...
Da, oamenii mai fac şi astfel de greşeli. Acestea sunt alegerile cu consecinţe dramatice şi de cele mai multe ori ireparabile.
Ne lăsăm ispitiţi de cuvinte amăgitoare, de iluzii frumoase, de promisiuni şi de vise incerte. Căutăm iubirea în braţe ademenitoare, căutăm fericirea, căutăm perfecțiunea, fără a avea habar că toate acestea erau chiar lângă noi...
Și pierdem.
Apoi vrem să ne întoarcem lângă omul pe care l-am abandonat cândva, dar ne trezim în faţa unei uşi închise definitiv…