Atunci când nu îmi reuşeşte ceva, când pierd ceva sau chiar pe cineva care alege un drum diferit de al meu, îmi spun că „nu a fost să fie al meu!”. Şi mă resemnez în faţa eşecului sau a pierderii.
La această „putere” a mea de resemnare a contribuit mult educaţia primită încă de când eram copil. Mi s-a spus că nu pot avea ceva ce nu este al meu, că nu pot ține lângă mine oameni care nu îşi doresc să îmi fie alături şi că dacă am pierdut, înseamnă că acel ceva sau cineva nu trebuia să fie al meu.
Cu timpul am trăit multe nereuşite şi pierderi. Dar nu întotdeauna m-am resemnat ușor în fața pierderilor, mai ales când a fost vorba de oameni pe care i-am iubit şi pe care-i vedeam cât mai departe alături de mine pe drumul vieţii mele. Şi am suferit. Însă timpul mi-a arătat de ce s-au întâmplat toate. Mi-a artat că de multe ori binele pe care l-am pierdut a fost de fapt un rău pe care doar îl creadeam a fi un bine. Că oameni după care am plâns crezând că depindeam de ei sufleteşte, nu au fost deloc potriviţi mie, deloc atât de speciali cum îi văzusem înainte și că nu au meritat lacrimile mele. Că lucruri pe care le credeam a fi comori și importante au fost de fapt nimicuri lipsite de valoare.
„Lucrurile nu sunt veşnice, ele trebuie reciclate, înlocuite...”, mi-a spus tata când l-am întrebat de ce nu mă certa când stricam o jucărie sau când spărgeam ceva prin casă.
„Dacă un om te iubeşte va fi lângă tine fără să-i ceri şi fără să faci eforturi că să îl păstrezi alături.”, mi-a spus altă dată, când am plâns după o prietenă care mă abandonase.
Cred cu tărie că pierdem pentru a primi ceva mai bun. Şi, poate că pentru a preţui acel ceva mai bun trebuie să trecem prin nişte etape, să cunoaştem şi ceva mai puţin bun...
De aceea sunt pregătită să pierd tot ceea ce nu mi se cuvine, tot ceea ce nu ar trebui să fie al meu, pentru că știu că viața a pus deoparte ceva mai bun pentru mine!
 |
 |
Scrii frumos Irina, dar te minti putin... Eu nu m-am resemnat niciodata cand mi-am dorit ceva. Am luptat cat am putut de mult... Am luptat pana la epuizare. Asta tine de filozofia noastra diferita. Am abandonat doar cand nu am mai vazut sensul luptei.... Oamenii pe care i-ai iubit si au plecat sunt o pierdere pentru sufletul meu. Poate ca timpul estompeaza din durere dar pierderea exista... si va fi mereu. Educatia ar trebuii sa ne invete ca oamenii sunt liberi sa aleaga ce vror... Iar daca ei aleg altfel decat credem noi, nu inseamna ca ei aleg gresit... Pentru ei acela a fost binele... E ca si cum am trai in universri paralele... Fiecare din noi are dreptatea lui, are motivatia, dorintele si visurile sale... Singura regula e ca nu sunt reguli, mai ales cand e vorba de suflet... E foarte greu sa accepti infrangeri... sau e usor... depinde cum esti construit... Mie mi-e foarte greu sa ma recunosc invins... Mereu caut solutii. Asta faci si tu... Cauti o viziune optimista pentru ca e singura sansa pe care o ai oricat de trist ti-ar fi sufletul... Renuntarea pentru mine nu e o solutie... Mult noroc! Si el face parte din viata! POate ne scrii ce crezi despre noroc...
RăspundețiȘtergereADEVARAT 100%
ȘtergereIrina, numai cine a pierdut idealuri şi persoane apropiate ştie cu adevărat ce e o pierdere... dar cum bine spui, cu siguranţă viaţa merge mai departe şi sigur viața a pus deoparte ceva mai bun pentru tine... Hei, Irina! Zâmbeşte! Today is World Smile Day! Be Happy!
RăspundețiȘtergereEste o diferenta intre a pierde si a ti se lua! Daca nu esti foarte atenta, poti cadea in pe a doua varianta!
RăspundețiȘtergeream iubit si am fost inselata in cel mai josnic mod ,nu stiu daca voi putea vreodata sa uit
RăspundețiȘtergereAcele lucruri, sentimente, gesturi, acei oameni care se pierd... candva vei intelege de ce... poate peste o saptamana, peste un an, 10, sau poate la 70 de ani!
RăspundețiȘtergereCopil fiind, de fiecare cand mi se intamplat ceva ce nu mi-era pe plac, cautam cu disperare sa gasesc o explicatie... peste timp (uneori au trecut ani si ani), am realizat rostul acelor intamplari... ele m-au facut sa devin cel de azi!
cat de bine ma simt citind randurile tale, citesc vocea inimii mele in adevarurle scrise de tine si lucrul asta ma bucura... toate lucrurile au timpul lor si tot timpul e cel ce aranjeaza totul la locul lui... timpul e cel ce vindeca ranile adanci lasate de fiintele pe care le iubim si din pacate nu avem cum sa le tinem langa noi, cand ei nu isi doresc asta...
RăspundețiȘtergeresa inteleg ca crezi intr-o oarecare masura in destin?
RăspundețiȘtergerefoarte reusit articolul... felicitari
RăspundețiȘtergereCel mai bine este sa traiesti in prezent, iar daca vrei sa fii mereu fericita si fara regrete invata sa nu mai folosesti cuvantul "Daca" si cred ca o sa te simti mai bine. Cel mai bun sfat pe care l-am primit eu vreodata si cel mai greu.
RăspundețiȘtergereSuferi, mergi mai departe si speri sa fie mai bine, dar nu uiti niciodata...nu ai cum...poate ierti...
RăspundețiȘtergereparca mintea mea a asternut aceste randuri..si eu am pierdut multe si tot asa, m-am resemnat cu gandul ca poate nu era ce trebuia pentru mine.. Cand mi-a murit iubitul cu care urma sa-mi intemeiez o famile,lumea me s-a prabusit si nu mai vedeam nicio luminita..insa, cu timpul Dumnezeu mi-a aratat si mi-a demonstrat ca toate lucrurile se intampla cu un scop..nu trebuie sa disperam niciodata pentru ca El le randuieste pe toate..si la fel cum a spus si Iov.."Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvantat" !
RăspundețiȘtergereViata merge mai departe...indiferent cum.....
RăspundețiȘtergereIn urma cu 2 ani mi-am pierdut ambii parinti.............. Nici acum nu pot sa-mi exlic "de ce?". De atunci, multe merg inspre rau si binele parca a uitat sa se intoarca.
RăspundețiȘtergereFelicitari Irina , citind cartea "Fluturi " , si de asemenea blogul tau , am reusit sa gasesc raspunsul la multe intrebari pe care le aveam ... Astept urmatoarea carte publicata :* ! te pup cu drag
RăspundețiȘtergereSalut Irina,
RăspundețiȘtergeresi a aparut intre timp ceva mai bun???
cu tot respectul
multumesc
Orice ar fi,este foarte bine sa fim optimisti ,chiar dacă ne mintim puţin .Iti trebuie puţină nebunie ca sa poti face fata vieţii .Resemnarea adevărată este atunci când in locul omului care l-ai pierdut vei alege sa preferi intotdeauna Divinul pe care l-ai găsit in urma durerii aparute.Când vezi pe Dumnezeu in fiecare om,atunci iti este usor sa discerni aparentele,sa te învingi pe tine in lupta cu viaţa ,sa poti urma voia lui Dumnezeu .Când nu ai pretentii de la nimeni,când nu consideri ca tot ce este in jurul tau iti apartine si ca vei fi vesnic puternic si tânăr ,iti este foarte usor sa te resemnezi .De aceea voi considera in totalitate ca educatia Irinei este una aleasa.Nu pot spune ca m-am resemnat intotdeauna,mai ales când plângeam instantaneu când imi rascoleam durerea din sufletul meu firav,dar am invatat sa văd mai presus de oameni,sa ii iubesc fara sa cer nimic,pentru a putea fi integru.Pentru mine ,dincolo de frumusetea si caracterul unui om,conteaza foarte mult credinta lui.Dacă are o credinta puternica,va avea un caracter integru,iar frumusetea sufleteasca o va eclipsa intotdeauna pe cea exterioara .Mult respect pentru Irina si educatia ei.
RăspundețiȘtergereOchii Căprui