Vine un moment în viaţa omului în care trebuie să se trezească din rutină şi din amorţeala sufletului şi să îşi evalueze viaţa cu tot ceea ce înseamnă ea: realizări, eşecuri, fericire, tristeţe şi oameni.
De prea multe ori amânăm acel moment. Îl amânăm, poate, din lipsa de curaj, de dragul unor oameni pe care-i iubim şi care depind de noi, de teama că un nou început nu ne asigură o reuşită, sau poate pentru că încă nu suntem pregătiţi să abandonăm drumul care nu ne duce nicăieri şi să pornim spre drumuri noi.
Nu este uşor... Pentru că un astfel de moment presupune rupturi dureroase de oameni, de locuri şi renunţări la vise.
Omul nu ştie cât este de puternic până când nu se aruncă în luptă. Iar teama de eşec îl face uneori laş şi îl obligă să se resemneze cu o viaţă lipsită de frumos și de sens. Sau, poate că uneori omul uită să se preţuiască şi trăieşte cu impresia că nu merită o viaţă frumoasă, că fericirea este pentru cei aleşi şi de aceea nici nu îndrăzneşte măcar să spere, să viseze şi să lupte.
Acest moment îl sperie... îl sperie schimbările drastice, alegerile, luptele, incertitudinile şi nu se gândeşte aproape deloc că acest moment înseamnă de fapt un nou început, alte posibilități, o salvare dintr-o viaţă netrăită aşa cum ar trebui. Şi astfel îşi iroseşte viaţa şi se abandonează pe sine neputinţei. Iar într-o zi se trezeşte cu sufletul încărcat cu regrete şi cu convingerea că este prea târziu.
Nu, nu este niciodată prea târziu!
Fragment din cartea Fluturi. |
 |
Superb!!
RăspundețiȘtergerece frumos si adevarat , asa stau lucrerile in asta viata!
RăspundețiȘtergereFoarte adevarat'Datimi un punct de sprijin si voi rasturna Lumea'Arhimede.Asa si noi ne dorim ceva dar ne lipseste acel punct de pornire .Ne fofilam ne ferim sa nu ne facem de caca si nu vom realiza nimic.
RăspundețiȘtergere