Dacă aş putea
să fiu din nou copil...
i-aş săruta
mâinile tatălui meu, pentru tot ceea ce mi-a dăruit, pentru tot timpul şi
pentru toată răbdarea cu care m-a ajutat să descopăr lumea şi cu care mi-a
răspuns la aceleaşi întrebări iar şi iar...
i-aş săruta
mâinile pentru toate mângâierile şi îmbrăţişările pe care mi le-a oferit,
pentru că m-a dus în braţe atunci când mă alintam...
i-aş săruta
mâinile cu care mi-a şters lacrimile atunci când eram tristă şi cu care mi-a
mângâiat părul, făcându-mă să mă simt protejată şi preţuită...
i-aş săruta
mâinile cu care mă dădea în leagăn, cu care trăgea sania, cu care a ţinut
bicicleta atunci când m-a învăţat să merg cu ea...
i-aş săruta
mâinile cu care mi-a adus de atâtea ori prăjituri, mere şi portocale, cu care
mi-a ţinut cana de ceai atunci când eram bolnăvioară...
i-aş săruta
mâinile cu care mi-a adus primul buchet de flori pe care l-am primit în viaţa
mea, cu care mi-a deschis uşile şi poarta de atâtea ori...
i-aş săruta
mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când i-a fost dor de mine...
Azi nu mai
sunt copil... şi doar lacrimile mai sărută amintirea tatălui meu...
te inteleg stiu cum e
RăspundețiȘtergereMa faci sa plang...
RăspundețiȘtergere