Azi voi trimite un gând sufletelor singure… Acelor oameni
care nu au alături jumătatea cu care să îşi împartă viaţa.
Singurătatea este chinuitoare… Şi, chiar dacă avem părinţi,
fraţi, prieteni sau colegi cu care ne petrecem timpul, la sfârşitul zilei
ajungem tot singuri între patru pereţi.
Nu avem cu cine împărtăşi cele mai
tainice trăiri, iar atunci când locuim singuri nu avem pe cineva care să ne
aştepte acasă, sau pe cineva pe care să aşteptăm cu drag, pentru care să gătim,
pe cineva cu care să împărţim zilele în care suntem bucuroși, bolnavi, trişti…
Nimeni dintre cei care ne sunt părinţi, prieteni, colegi, nu pot umple anumite
goluri din inima noastră şi nu ne pot oferi acea iubire de care depinde atât de mult
sufletul omenesc.
Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu...
După atâta aşteptare omul se resemnează cu singurătatea şi
se abandonează ei… Uneori rămâne un licăr de speranţă, alteori nu. Faptul că nu
are alături un suflet pereche îl face să se simtă incomplet… Faptul că nu este
iubit îl împovărează cu complexe, facându-l să creadă că nu este suficient de
frumos, de bun…
Aşteptarea îndelungată îl face să creadă că e prea târziu… Îl
face să uite puterea îmbrăţişărilor, magia privirilor pline de iubire şi îl
face să creadă că iubirea există doar în poveşti sau doar pentru oamenii
privilegiaţi.
Nu! Niciodată nu este prea târziu să te îndrăgosteşti şi să
îţi găseşti jumătatea sufletului!
Există şanse pentru fiecare om, există un suflet pus
deoparte pentru fiecare suflet… Doar că, există un timp pentru toate.
Totuşi, sunt oameni care, obosiţi de atâta aşteptare şi
resemnaţi cu ideea de singurătate şi-au pierdut încrederea în ei şi în şansa de
a fi iubiţi. Aceştia se simt îmbătrâniți înainte de vreme şi se abandonează
singurătăţii…
Nu faceţi asta! Sunteţi vii, sunteţi frumoşi, sunteţi dependenţi
de iubire!
Renunţaţi la complexe, la prejudecăţi, renunţaţi să mai credeţi că
este prea târziu, că nu mai aveţi şanse! Primul pas spre a găsi iubirea
este să credeţi! Al doilea pas este să va doriţi! Speranţa şi dorinţa vă vor
face să fiţi vii, încrezători, frumoşi și să vă deschideți sufletele!
Prea târziu să întâlniţi iubirea este doar la ultima bătaie a inimii!
Iti multumesc pentru doza de putere si de speranta pe care mi-o dai in fiecare zi!
RăspundețiȘtergereEsti un om minunat!
Exista si singuratate in doi,ce-a ce e mult mai rau si doare mult prea tare,
RăspundețiȘtergereDoar un multumesc....de la o femeie care a uitat ca are o sansa sa fie iubita....
RăspundețiȘtergereMi-a placut foarte mult....
RăspundețiȘtergereDe acord dar se poate si o completare, si copy paste http://www.fericiresisucces.ro/307/singuratate-si-fericire/
RăspundețiȘtergere"Cu parere de rau, sau mai bine zis cu un zambet, le spun celor care simt asa, ca:
- Daca nu iti este bine singur, nu iti va fi nici cu o persoana alaturi, doar vei avea impresia ca iti este bine.
- Daca nu esti echilibrat de unul singur, nu poti avea o relatie echilibrata. Trebuie sa aduci armonia si echilibrul tau in relatie, si nu un pachet de dezechilibre pe care sa le arunci asupra celeilalte persoane.
- Singuratatea este doar o stare de fapt, mai mult identificata ca atare; nu este o esenta. Gandeste-te un pic, si vei constata ca, practic, nu esti singur. Ai alaturi de tine atata lume; ai rudele, persoanele apropiate, parinti, frati, prieteni, copii. Ai alaturi de tine poate si vecinul amabil, prieten inca nestiut, care te vede ingandurat si iti spune – “nu va faceti griji, o sa fie mai bine in curand, toate trec” (superb sentiment…).
Ai alaturi de tine credinta, pe Dumnezeu, constiinta universala.
Si nu in ultimul rand, te ai alaturi, pe tine. Iar toate aceste persoane, inclusiv tu insuti, sunt acolo sa te ajute, sa te sprijine, sa iti completeze mersul si sensul, sa iti arate ceea ce vrei cu adevarat si faptul ca iata, singuratatea nu impiedica fericirea."
Doamne, cita dreptate ai, eu sunt singura de 3 ani si e groaznic, uneori mi se pare ca o boala incurabila.Iti multumesc pentru cuvintele tale si pentru tot ce scrii.
RăspundețiȘtergereElena
"Ai alaturi de tinecredinta, pe Dumnezeu, constiinta universala...Te ai alaturi pe tine"..
RăspundețiȘtergerePrea tarziu sa ... (traiti, zic eu), iubirea este doar cu ultima bataie a inimii...
Este greu sa alungi singuratatea, indiferent cum ar fi, dar cu iubire sincera si dezinteresata, si mai ales cu credinta si devotament, te poti regasi pe tine si iubirea meritata... Ofera si sigur vei primi, la momentul potrivit...
Excelsior
Cel mai greu e atunci cand nu sti cat esti de singur.Ai "prieteni"pe umarul carora poti plange,oameni care-ti dau o anumita siguranta stiindui aproape de tine.Si vine o zi cand ai nevoie de ajutor,de intelegere,de cineva pe care sa-l simti aproape si care sa-ti intinda o mana calda. Eheeee......,ce naiv ai fost.Oamenii isi vad de viata lor,impasivi,reci si egoisti.In acele momente iti dai seama cat de singur esti.La inceput e greu,apoi.......te obisnuiesti.
RăspundețiȘtergere"Un suflet singur traieste bucuriile pe jumatate, iar durerile dublu."
RăspundețiȘtergereNoteaza fraza asta! (in caz ca nu te-ai prins, tu ai scris-o in articol). Ar putea fi una din acele propozitii care umbla pe FB. Poti sa o notezi undeva separat. Valoreaza greutatea ei in intepelepciune. :)
Cineva spunea:"Creierul nu cauta adevarul, ci doar sa supravietuiasca"... Sentimentele, iubirea, prietenia, ura etc, cred eu ca sunt doar modul de-a ne face suportabila lupta asta pentru fiecare zi. Nu minimalizez rolul lor, al sentimentelor in viata unui om, insa, desi se ajunge chiar la drame "in numele iubirii", chiar daca mari razboaie au pornit de pe-aici, de prin zona erosului, continuu sa fiu de partea celor care afirma ca iubirea nu inlocuieste nimic ci este doar o manifestare a unei "stari" produsa de creier. Chimie. Dar e placut sa fii indragostit, cu toate ca adevaratele iubiri de multe ori capata forme de masochism psihic, dupa cate mi-a fost dat sa vad, citesc...
RăspundețiȘtergereIar ca sa nu te simti singur ai nevoie de un echilibru sufletesc. Uneori oamenii te izoleaza, omul in general este rau prin ceea ce este. Toti vrem sa fim buni, iubitori, sa fie soare si vreme buna, dar ne cramponam unii de altii, unii propovaduiesc valori morale si fac exact ca babele care ies din biserica: incep sa faca ele "bisericute", unde numai de bine nu vorbesc. Imi pare rau ca sunt acra, cinica, Irina este o draguta, insa stiu ca stie ...
Toate bune si frumoase pana la...practica. Ne ucide viata de zi cu zi, rutina si meschina lupta de-a continua sa fim... Ca o facem singuri sau in cuplu/grup, de la a supravietui pana la a nu te simti singur este distanta dintre leagan si mormant. Pt mine totul se numeste-sa zicem- "toleranta" in lupta asta de-a supravietui zilelor una dupa alta...Parerea mea, ca intotdeauna. Somn usor. Cine nu e singur si crede asta e de invidiat. In sens pozitiv.
Nimic nu este intamplator in viata...singuratatea este o lectie pe cate trebuie sa ne-o insusim bine pentru a aprecia un suflet alaturi.
RăspundețiȘtergereNu santem prea inventivi noi oamenii,sau santem prea prosti,sa ne plangem singuratatea unii langa altii:))
RăspundețiȘtergere... până şi azi este destul de greu de pătruns taina acestor cuvinte:"Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi"... mulţi le cunoaştem şi nu zăbovim asupra lor, mulţi credem că le-am înţeles... dar mulţi ne simţim singuri...
RăspundețiȘtergereCred că viaţa trebuie iubită aşa cum este fiindcă şi noi suntem aşa cum suntem...
http://totuldinintreg.com/
RăspundețiȘtergereintamplator l-am descoperit ,daca noi toti suntem unul singuratatea e doar o iluzie fara sens,o proiectie individuala nereala.
UITAM !
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=nRmYtf_Hp-o
intredevar asa este ....trebuie sa credem ...mi-a placut cartea enorm...astept cu mare drag sa mai scrii...Robert e un tip de nota 10...:)
RăspundețiȘtergereAnaliza "de laborator"... pe aici...
RăspundețiȘtergereSuntem mai mult decat chimie simpla...
Suntem mai mult decat o reactie chimica, intamplator-probabilistica...
Daca ar fi asa ne-ar placea ORICINE ar fi langa noi in sfera energetica proprie... moleculele de apa au coeziune indiferent de provenienta... daca sunt suficient de aproape....
Ori, noua ne place doar CINEVA... si... atractia specifica doar pentru acel/ acea CINEVA nu poate fi translocata altcuiva...
Zambetul, mersul, surasul, glasul, privirea, atingerea .... celui drag nu pot fi substituite... inlocuite... cu ale nimanui altcuiva...
Poate veti spune ca tocmai aceasta este iubirea... chimia dragostei... compatibilitatea a doua entitati care ... reactioneaza... la apropiere...
Este muuuuult mai mult... este samanta divinitatii sadita in trupul si sufletul nostru... este minunea creatiei...
Este... iubire...
Excelsior
Da.... Ella ... uneori iubirea poate imbraca forme atat de ciudate incat te intrebi: Ce este aceasta? Este ceva mascat sub numele iubirii... Un mimetism sarac...
RăspundețiȘtergereAceea nu este iubire... este... boala...
Iubirea este cea care uneste suflete... nu le dezbina..
Doar aceea este iubire...
Celelalte manifestari... sunt altceva... nu iubire...
Iubirea este aceea in care lasi deoparte "eu-ul"... orgoliile... vanitatile...
Iubirea... implineste... descatuseaza energii nestiute... face sa vibreze zone necunoscute ale fiintei tale...
Aceea este iubirea...
Orice altceva este... altceva doar... dar nu iubire!
Excelsior
"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" spui PhotoLeoGrapher...
RăspundețiȘtergereDar... noi ne iubim pe noi insine, oare? Stim de fapt ce inseamna aceasta?...
Sunt destul de multi cei care o stiu... Dar prea mult tac!
Dar sunt mult prea multi care nu o stiu...
Si... din pacate... nu tac!
Excelsior
Excelsior, esti un romantic si sensibil indragostit de viata, cred eu. Si mai vreau sa cred ca esti " barbatul pentru o singura femeie"; cel putin asta inteleg din comentariul tau. Daca luam ca punct de referinta putinele cazuri de fidelitate "pana ce moartea ne va desparti" si aceasta pt ca iubirea e "mult mai mult decat chimie", atunci nu majoritatea da masura valorilor umane. Sau ne agatam de axioma cu "exceptia ..."?! Nu contrazic, doar imi spun parerea, iar fundamentul celor gandite si afirmate de mine cu maxima sinceritate este viata mea, cele traite pana acum, coroborand totul cu un ztrop de bun simt si mult realism. Dar toti avem punctul nostru de vedere, caci " ochii" cu care fiecare priveste viata nu sunt verzi, albastrii sau negri ci minte si suflet. Aici este"laboratorul" unde se "prepara" ingredientele fiecarei trairi omenesti. Parerea mea, ca intotdeauna :)
RăspundețiȘtergereCu stima, Liana