Oamenii au o memorie ciudată. Își amintesc doar ceea ce le convine, doar ceea ce le servește intereselor, doar ceea ce le justifică nemulțumirile. Ei nu îți vor păstra în amintire toate lucrurile frumoase pe care le-ai făcut pentru ei, ci doar pe cele pe care nu ai reușit să le faci.
Nu își vor aminti de câte ori ai fost acolo, ci doar de dățile în care, dintr-un motiv sau altul, ai lipsit.
Nu își vor aminti toate momentele în care ai spus adevărul cu sinceritate, dar vor ține minte obsesiv orice minciună, oricât de mică, oricât de nevinovată, oricât de justificată.
Nu își vor aminti brațele tale deschise, ci doar porțile pe care, la un moment dat, ai fost nevoit să le închizi.
Nu își vor aminti zâmbetele pe care le-ai adus pe chipul lor, ci doar lacrimile pe care, poate fără să vrei, le-ai provocat.
Nu își vor aminti sacrificiile tale, dar îți vor reproșa neputințele.
Nu își vor aminti mângâierile tale, dar te vor acuza de lovituri închipuite.
Ei nu vorbesc niciodată despre ceea ce ai fost și ce ai făcut pentru ei. Vorbesc doar despre ceea ce n-ai fost și n-ai făcut.
Pentru că este mereu despre ei. Despre ce simt ei, despre ce vor ei, despre ce așteptări au, despre ce li s-ar cuveni, despre ce cred că ar fi meritat. Viața este, pentru unii oameni, o scenă pe care joacă doar ei. Iar tu, oricât ai dărui, vei rămâne mereu un personaj secundar, fără replică, fără drepturi, fără recunoaștere.
Aceștia sunt oamenii care cer fără încetare, dar nu oferă nimic.
Oamenii care își însușesc toate binefacerile ca pe niște drepturi firești, dar care îți reproșează imediat orice lipsă, oricât de mică.
Oamenii care nu văd, nu aud, nu simt decât propriile nevoi, propriile frustrări, propriile lipsuri.
Oamenii care nu înțeleg că, dincolo de ceea ce oferi, și tu ai nevoie. De sprijin, de recunoștință, de prețuire...
of doamna scumpa ce adevar graiti,m-am intrebat de multe ori de ce se intampla asa,de ce sute de sentimente si lucruri pozitive pe care le facem,la un moment dat sunt nimic in fata unui singure negatii,cu respect stela
RăspundețiȘtergereNici eu nu pt uita! Nu pot uita pe cei carora meritau sa le dau si nu am putut sau nu am avut curajul s-o fac. Nu pot uita pe cei carora le-am dat si nu-si mai amintesc nimic!!!
RăspundețiȘtergereDin fericire, nu toti oamenii sunt la fel... am intalnit si oameni care stiu sa scoata la iveala numai ce e bine din ce s-a intamplat si din alti oameni, si eu ma straduiesc sa fiu un astfel de om, pozitiv, care aduce numai bucurie celor din jur :D
RăspundețiȘtergereCred ca asta e scris in firea omului.Unii o fac poate inconstient, altii se prefac pana la un moment dat si tot nemultumiti vor fi indiferent cat le vei fi dat!
RăspundețiȘtergere"Nu ISI vor aminti"...
RăspundețiȘtergere