Dacă am suferit? Da, enorm! Dar n-a știut nimeni. Am știut doar eu și Dumnezeu. Și tot El – doar El – mi-a ținut companie în nopțile în care plângeam până la epuizare. Doar El m-a mângâiat și mi-a vegheat somnul neliniștit, plin de suspine.
Am suferit pentru pierderi, pentru neputințe, pentru regrete, pentru dezamăgiri… Am suferit de frică.
Am suferit și pentru oameni. Am suferit pentru că am fost mințită, înșelată, părăsită. Pentru că mi-au fost înșelate așteptările, pentru că mi s-a arătat Raiul, ca mai apoi să fiu trimisă direct în Iad. Am suferit pentru că am avut întotdeauna așteptări și am crezut mereu, naiv, în promisiuni, în cuvinte dulci, în priviri duioase. Am suferit de singurătate. Am suferit pentru propriile greșeli, pentru alegerile pe care le-am făcut, pentru drumurile pe care le-am abandonat, pentru oamenii de care m-am îndepărtat și, de cele mai multe ori, pentru că, în universul meu, a avea așteptări nu se conjugă niciodată alături de cuvintele „minciună”, „trădare”, „înșelăciune” sau „dezamăgire”.
Fiecare suferință mi-a făcut o rană în suflet, dar, cu timpul, fiecare bucată în parte de carne vie s-a cicatrizat. Unele răni s-au vindecat atât de bine, încât abia se mai observă semnele lor, iar altele se deschid uneori și încă sângerează.
Da, am suferit mult. Dar nu m-a știut nimeni. Și, chiar dacă m-ar fi știut, nu m-ar fi putut ajuta. Oamenii pot aduce alinare prin cuvinte de încurajare, prin mângâieri, prin promisiuni, dar nimic din toate acestea nu pot vindeca răni. Doar Dumnezeu mi-a vindecat rănile și doar El mi-a dat forță și încredere să merg mai departe. Doar El m-a ajutat să iert, să mă iert, să accept și să devin puternică.
Am învățat din suferințele mele că, pentru a înțelege viața, pentru a-i ierta pe oamenii care ne dezamăgesc, pentru a accepta nedreptăți, pentru a ne regăsi forța interioară și echilibrul, nu avem nevoie de Timp, ci de Dumnezeu. Dar Dumnezeu are nevoie de Timp. Fiindcă și El trăiește toate suferințele noastre. El este singurul care ne înțelege cu adevărat durerile și temerile, fiindcă doar El suferă împreună cu noi.
Am suferit, draga mea prietenă, la fel ca tine…
Mereu vei găsi ceva de care să te agăţi atunci când te afli în cădere. Doar întinde mâinile!
Faptul ca nu acceptam ceea ce ni se intampla-suferim!Dar D-zeu e in Totul cu Iubire! -accepta-Totul!(adica pe D-zeu).
RăspundețiȘtergereFiecare se regaseste in aceste randuri. Superb!
RăspundețiȘtergere(Madalina)
Minunat Irina,te-am remarcat de la Tania Tita;mi-ai intrat la suflet si acolo ai ramas.
RăspundețiȘtergerePASTE FERICIT!
Fie ca noaptea Invierii sa-ti aduca pace in suflet,credinta in tine,puterea de a invinge toate obstacolele si indeplinirea dorintelor!
Cu drag Mihaela
Multumim, Irina ! Esti o alifie pretioasa pentru sufletele noastre, nu intotdeauna implinite si fericite !
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru cuvintele scrise...Doar El stie prin ce trecem cu adevarat in sufletul nostru si stie cum si cu ce sa aline durerea si sa aduca vindecare.
RăspundețiȘtergereFi binecuvantata,
Julia Melania D.
"doar dumnezeu a vindecat ranile mele"
RăspundețiȘtergere"..iar unele rani se deschid uneori si inca sangereaza"
"dumnezeu are nevoie de timp"
daca le-a vindecat cum de mai sangereaza? daca mai sangereaza, de ce nu le-a vindecat? daca pana si un dumnezeu are nevoie de timp, ce pretentii mai poti avea de la om?(sunt retorice)
Foarte adevarat tot ce ai scris, am trait "pe propia mea piele" fiecare cuvant :)
RăspundețiȘtergere