Curajul de a fi tu însuți

Este o mare risipă să îți trăiești viața în funcție de regulile nescrise ale societății, să îți măsori pașii în raport cu așteptările lumii, să îți temperezi dorințele de teamă că vei fi judecat. Și totuși, așa o trăim… mereu căutând aprobarea celor din jur, mereu temându-ne că vom fi etichetați, judecați, excluși.

Poate de aceea ne refuzăm multe dintre lucrurile care ne-ar aduce bucurie, ne ascundem adevăratele aspirații, ne cenzurăm visurile și dorințele doar pentru a nu ieși din rând. Ne simțim vinovați atunci când avem curajul de a fi diferiți, inconfortabili atunci când alegem să trăim după propriile reguli. Ne temem de alegeri care ar putea fi considerate prea îndrăznețe, prea neobișnuite, prea în afara tiparelor impuse de ceilalți – de parcă am avea nevoie de permisiunea lumii pentru a ne trăi viața!

Și de parcă lumea ar avea vreun drept să ne dicteze ritmul și direcția – ba că e prea devreme, ba că e prea târziu, ba că e prea mult, ba că e prea puțin… Mereu există un „prea” în ochii celor care se cred judecători ai vieților altora.

Dar cine stabilește ce e corect și ce nu? Cine are puterea de a spune că drumul nostru trebuie să arate într-un anumit fel?

Prejudecățile nu sunt altceva decât ziduri ridicate de ignoranță și de frică, semne ale unei gândiri rigide, lipsite de deschidere. Și atunci, de ce le-am lăsa să ne conducă viața?

Avem dreptul să fim cine vrem să fim. Avem dreptul să alegem ceea ce ne face fericiți, fără să căutăm constant aprobarea lumii. Întotdeauna vor exista spectatori care ne vor privi cu ochi critici, care ne vor judeca atunci când îndrăznim să ne trăim viața altfel decât se așteaptă ei. Întotdeauna vor fi voci care ne vor contesta deciziile, doar pentru că nu le înțeleg.

Dar asta nu ar trebui să ne tulbure liniștea și bucuria.

În cele din urmă, viața ne aparține nouă, nu lumii. Și nimeni, niciodată, nu ar trebui să aibă puterea de a ne dicta cine să fim.

Așadar, fii liber! Trăiește pentru tine, nu pentru aprobarea celorlalți!