Nu lumea trăiește în locul tău

Nu trăiești cu lumea și nu trăiește lumea în locul tău, mi-a spus tata când mi-am făcut pentru prima dată griji legate de părerea oamenilor din jur.

Oamenii din jurul tău sunt doar niște spectatori. Ei asistă la spectacolul vieții tale și nu are nicio importanță dacă le place sau nu cum îți trăiești zilele. Important e să-ți placă ție, fiindcă ai tot dreptul să faci alegeri după bunul tău plac, cât timp trăiești după principii morale sănătoase.

Iar părerea lor despre existența ta nu este importantă. Fiindcă nu ceilalți trăiesc în locul tău, nu ei își vor asuma responsabilitatea pentru deciziile tale și nu ei vor plăti pentru greșelile tale. Nu ceilalți se vor bucura de reușitele tale și nu ei vor suferi în locul tău. Nu ei îți vor purta durerile și nu ei îți vor plânge dezamăgirile și neputințele. Nu ei trăiesc în locul tău, așa cum, la sfârșit, nu ei vor muri în locul tău. Oamenii pot aproba sau dezaproba felul în care îți trăiești viața, însă nu uita că ei sunt doar niște simpli spectatori. Fiindcă numai tu, nu alții, îți trăiești viața ta, cu bune și cu rele, cu bucurii și cu dureri.

Este o mare irosire să îți duci clipele raportându-te la cutumele societății, scrise sau nescrise. Totuși, așa ne trăim viața de foarte multe ori. Fiindcă ne dorim să fim acceptați de lume și ne temem de prejudecățile și de gura ei slobodă. Poate de aceea ne refuzăm multe dintre lucrurile pe care dorim să le facem și nu trăim chiar după placul inimii noastre. Ne simțim vinovați și inconfortabil atunci când îndrăznim să fim diferiți și ne este teamă să ne asumăm anumite alegeri, de parcă am avea nevoie de aprobarea lumii pentru felul în care ne administrăm viața. Și de parcă lumea ar avea dreptul să ne impună reguli – ba că e prea devreme pentru ceva, ba că e prea târziu pentru altceva, ba că e prea mult, ba că e prea puțin…

Părerea mea este că prejudecățile sunt semne de incultură și de provincialism, în cel mai urât sens al cuvântului. Așa că de ce am ține cont de ele? Avem tot dreptul să ne trăim viața cum vrem, avem tot dreptul să facem alegeri după bunul nostru plac și după nevoile noastre. Și chiar nu trebuie să fim mereu în consens cu întreaga omenire.

Întotdeauna vor exista spectatori care ne vor dezaproba când vom îndrăzni să fim diferiți și când ne vom arăta cu defectele și calitățile noastre naturale, dar care nu sunt conforme cu obiceiurile lor. Însă asta nu ar trebui să ne descurajeze sau să tulbure bucuria alegerilor noastre…

Fii liber, pentru că viața ta îți aparține doar ție, niciodată altora – și în niciun caz lumii!

Text publicat în cartea Iubitelor mele prietene - Irina Binder și Carmen Voinea-Răducanu