Ce simplu este să condamni o femeie care îndrăznește să își cunoască drepturile, care nu se abandonează nefericirii, care își recunoaște înfrângerile atunci când eșuează în relația ei de iubire – și care pleacă…
E simplu să participi ca un simplu spectator la drama ei, să comentezi de pe margine viața femeii despre care nu știi nimic, dar crezi că știi, bazându-te pe clișee insipide și penibile, dar și pe reguli universale, nescrise, inventate doar de dragul aparențelor…
Suntem contaminați de spiritul polițienesc și vorbim cu o lipsă de pudoare aproape inconștientă despre alegerile altora, judecând noi că sunt greșite, țesând povești imaginare despre ce ar fi putut face acea persoană „dacă”… Dacă tu ai fi fost în locul ei, mai ales. Dar nu ai fost. N-a fost nimeni, a fost doar ea.
Pentru că nu tu ai trăit cu „băiatul bun” pe care îl compătimești că l-am părăsit. Nu tu ai cunoscut gustul singurătății și al separării de ideal, nu tu te-ai trezit prizonieră într-o lume în care te simțeai străină, într-o viață atât de diferită de ceea ce ți-ai propus, de ceea ce ți s-a promis, de ceea ce meritai…
Da, unele dintre noi au limite de visare și amăgire și cunosc dureros de bine valoarea unui compromis. Unele dintre noi știu că viața lor le aparține, că nu datorează niciunui om o viață netrăită, că merită mai mult decât să tânjească după povești frumoase care nu vor exista niciodată alături de omul căruia s-au grăbit să i se dăruiască, în care s-au grăbit să creadă… Și care le-a înșelat toate așteptările.
Unele dintre noi au o perspectivă logică asupra familiei și știu că aceasta este doar o iluzie frumoasă atunci când trăiești doar jumătăți de măsură.
Și, nu, nu e ușor să te desprinzi de tot ceea ce ai clădit, de tot ceea ce ai visat, de tot ceea ce iubești, fiindcă ruptura de un om nu destramă și sentimentele. Îți trebuie multă forță și mult curaj… și timp…
Și nu e ușor nici să înfrunți judecățile lumii, privirile iscoditoare și consolările prefăcute…
Text publicat în cartea Iubitelor mele prietene, autori Irina Binder și Carmen Voinea-Răducanu
Trebuie sa facem mereu ceea ce simtim ca e mai bine pt noi.
RăspundețiȘtergereAsa este, Irina. Este foarte usor sa jognim, sa ne gandim ca am fi actionat mai bine in locul acelei persoane. Insa nu ne dam seama cat rau facem, fara ca macar sa stim prin ceea ce a trecut acea persoana, pentru a face ceea ce a facut.
RăspundețiȘtergereO, ce subiect drag mie ai ales ! Ma doare sa traiesc in tara asta in care respectul este inlocuit de frica si dragostea de interes !
RăspundețiȘtergereIntotdeauna ne legam de "tara asta" si o spunem cu o trista detasare, de parca noi nu suntem parte din ea. Noi, cu totii, suntem "tara asta". Dar in acest caz, cel putin, nu este vorba de tara asta ci de lumea asta, adica de toti oamenii, in general. Peste tot, invidia si rautatea au devenit apropape virtuti. Bucuria de a vedea pe cineva suferind a luat locul bucuriei pentru bucuria altcuiva. Asa ca despre "sa suferi impreuna cu cel care sufera" sa nu mai vorbim.
RăspundețiȘtergereMultumesc Irina pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume si pentru ca ne primesti cu ospitalitate in casa sufletului tau.
Pace tie! (numele Irina provine din grecescul ειρήνη - pace)
Un sincer respect,
Daniel Adrian
Niste cuvinte care m-au emotionat pana la lacrimi, dat fiind faptul ca ma aflu in situatia descrisa mai sus :(
RăspundețiȘtergereIntr-adevar e greu sa traiesti intre oameni care gandesc diferit de tine, sau mai bine zis, tu gandesti diferit de ei..... Ma bucur insa ca mai exista oameni care au aceleasi viziuni ca si mine, pentru ca incepusem sa cred ca eu sunt aia ciudata si asa se da in tine o batalie pe care numai tu stii cum o duci.....
Multumesc Irina!! ai toata stima si respectul meu!!
Numai bine,
Lacra
Atata dreptate poti avea... Acum toata lumea il vede ca pe "baiatul bun". Forta. Curaj. Timp. Ai dreptate. Timpul iti ofera forta si curajul de care ai nevoie pentru a-i infrunta pe toti la un moment dat. Felicitari pentru post, este superb scris!
RăspundețiȘtergereAm invatat de mult sa nu judec pe nimeni...am stat 20 de ani linga un om ,care de fapt nu era om....doar pentru ca imi era frica de judecata lumii...si acum aud cuvintele mamei mele....nu se poate sa te desparti pentru ca ride lumea de noi...si mai aveam si 3 copii...dar am avut curajul si mi-am luat copii si am plecat...a fost foarte greu...dar astazi sunt fericita....am linga mine un om bun....am 2 nepoti...si 3 baieti de nadejde care nu seamana deloc cu tatal lor...
RăspundețiȘtergereBuna seara Irina , aceste cuvinte m au intors cumva in mine am fost mereu grabita sa accept fara a verifica ...sunt de doua ori curajoasa si am plecat in lume cu doi copii .....dra in seara aceasta sunt pusa fazta in fatza cu o durere pe care nu o pot intelege nu o pot accepta asa usor....am aflat in aceasta dimineata ca sora mea este grav bolnava, nici nu vad tastele cand iti scriu, stii ea este dintre foarte putini oameni din cati am cunoscut , blanda buna, ingrijita , feminina darrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr a lasat sa treaca viata pe linga ea , are un copil de zece ani si nu a avut curajul sa se intalneasca cu adevarul din ea , nu am incercat niciodata sa o incurajez sa plece,darrrrr din pacate acum mi se confirma ce am simtit mereu ca daca nu reusesti sa te exprimi ca individ si inchizi durerea in tine este un pacat mare de la Dumnezeu ar trebui sa fim mereu deschisi in fata adevarului atunci nu ar mai fi atatea boli si alte nenorociri....intai ar trebui sa ne intalnim iubirea apoi sa o daruim,,,si nu sa o confundam cu blandetea sau cu bunatatea...
RăspundețiȘtergere