„Cea mai mare greşeală a omului este să se teamă să nu
facă vreo greşeală.”
-Elbert Hubbard
Am greşit...
atunci când am renunţat la visurile mele doar pentru că alţii m-au
descurajat;
când am spus „Nu mai pot!” înainte să fi încercat măcar;
când le-am dat voie altora să îmi spună cine și cum sunt, uitând că doar eu
sunt cea care mă definesc;
când m-am lăsat amăgită de cuvintele frumoase, dar pe ascuns veninoase, ale
unor oameni care au văzut în mine doar o cale către scopurile lor;
când am amânat să spun: „Iartă-mă!”, „Îmi pare rău!”, „Te iubesc!”;
când mi-a fost teamă să mângâi, să îmbrăţişez şi să sărut;
când
nu i-am permis inimii să iubească pe cine a vrut ea;
când am lăsat orgoliul să mă înstrăineze de oameni;
când nu am făcut primul pas spre împăcare;
când am dus lupte care nu erau ale mele;
când m-am retras prea devreme din relaţii în care sufletul meu simţea
nevoia să mai stea;
când am risipit cuvinte, emoţii şi lacrimi pe persoane care nu le-au
meritat;
când am judecat fără a cunoaşte;
când am vorbit în loc să fi ascultat;
când m-am amăgit cu iubiri şi prietenii iluzorii, trecătoare;
când m-am lăsat condusă de slăbiciuni şi n-am avut curaj să renunţ la
oameni care nu mă meritau, crezând că nu voi putea trăi fără ei;
când am cerşit iubire şi când am implorat iertare pentru greşeli închipuite;
când m-am învinovăţit nemeritat şi m-am subapreciat, crezând că nu sunt
destul de bună pentru a merita dragostea anumitor oameni;
când m-am simțit urâtă, neînsemnată și inutilă;
când am ales singurătatea pentru a mă proteja de suferințe;
când mi-am irosit energia străduindu-mă să le dovedesc cum sunt cu adevărat
unor fiinţe incapabile să mă cunoască;
când m-am încăpăţânat să aştept în faţa unor uşi închise definitiv;
când n-am avut curaj să aleg un drum diferit şi m-am încăpăţânat să merg
alături de oameni pentru care eram doar o umbră;
când nu i-am iertat imediat pe cei care mi-au greşit şi am dus inutil
povara unor încărcături sufleteşti nejustificate;
când am renunțat la mine pentru a fi așa cum au vrut alții;
când am uitat ceea ce merit cu adevărat, lăsându-i pe alţii să dicteze
termenii fericirii mele.
Am greşit de fiecare dată când mi-am cedat puterea unei persoane sau unei
situaţii din exterior, uitând că sunt valoroasă prin mine însămi, deoarece sunt
copilul iubit al lui Dumnezeu.
Am greşit, dar mi-am învățat lecţiile și m-am iertat!
Deşi nu îmi doresc, ştiu sigur că am să mai greşesc. Sunt un om ca toţi
oamenii şi nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin. De aceea ştiu că voi mai
face greșeli – poate iubind prea mult, poate lăsându-mă condusă de slăbiciuni,
poate cedându-mi puterea din când în când. Dar, spre deosebire de anii
tinereţii mele, acum am învăţat să mă iert, să mă iubesc şi să mă accept aşa
cum sunt. În sfârşit, după multă vreme – prea multă aş spune – am învăţat să
coabitez în pace cu mine. Şi mi-e bine cu mine aşa cum sunt!
Imi place cum gandesti,sunt atatea de invatat...
RăspundețiȘtergerenumai din greseli putem invata...acum cu siguranta nu mai faci aceleasi greseli :)
RăspundețiȘtergerecu totii gresim. si iarasi o luam de la capat. si iarasi gresim...
RăspundețiȘtergereIrina,vrei sa arunci o privire pe pagina mea,"Zambete"? ツ
RăspundețiȘtergerewww.sorinnab.blogspot.ro/
asa e!
RăspundețiȘtergereCat adevar,ce cuvinte adevarate!Vorbesti atat de frumos si precis despre realitate,in vorbe exacte.e atat de dureros uneori cand nu vedem lucrurile in acest mod,am anyicipa si preveni suferinta,neliniste,dar ai dreptate,din fericire suntem capabili sa invatam din propriile greseli,si putem sa nu le mai repetam!Felicitari Irina ca ne reprezinti sentimentele in cuvinte,le potrivesti atat de bine si reflecta atat adevar...
RăspundețiȘtergereSuperbe randuri ca intotdeauna ! Iti multumim Irina ca existi ...
RăspundețiȘtergereIi multumesc Domnului ca mi'a scos in cale asa un omulet ca Tine...de la care pot invata ataaatea,chiar daca doar citindu'te...:) :*
RăspundețiȘtergerenu imi gasesc cuvintele potrivite pentru ceva atit de frumos si adevarat !!!!!!!!!!!!!!!!!!va multumesc pentru tot ce scrieti !!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereIrinaaaaa...mi'era dor de tine...Nu mai am facebook..Dar am dat de pagina de facebook deschisa a surorii mele si am profitat sa'ti caut pagina....:D...De indata mi'ai luminat ziua...si mi'ai umplut sufletul de ganduri pozitive si sincère. .Acum ca te'am gasit aici...nu te mai las sa'mi lipsesti ..;))
RăspundețiȘtergereMultumesc ca esti acolo undeva..impartind din dragostea ta..pe care o simtim cu totii citind...(Cred ca ar trebui sa faci inconjurul lumii ca sa ajutem cu totii sa te cunoastem :) dar pana atunci sunt fericita sa te cunosc din ceea ce scrii) Nu te lasa descurajata ! :)
ma regasesc ,nu esti singura persoana cred ca se mai regasesc si alti!
RăspundețiȘtergerema regasesc,cred ca mai sunt si altidar spre deosebire de tine nu le-am scris le port cu mine.
RăspundețiȘtergereFelicitări! Sincere felicitări!
RăspundețiȘtergereÎți mulțumim că alegi să împarți cu noi ce simți, că dai glas trăirilor noastre așa cum doar tu știi!..
Noi..Subscriem și admirăm!
Ce simplu, ce frumos si cat de trist....:(
RăspundețiȘtergereO seară minunată, tuturor!
RăspundețiȘtergere