Mesajul unui câine

„Iubește animalele. Dumnezeu le-a dat gândire rudimentară și bucurie netulburată. Nu le deranja bucuria, nu le hărțui, nu le priva de fericirea lor, nu lucra împotriva intenției lui Dumnezeu! Omule, nu te mândri cu superioritatea ta față de animale; ele nu au păcat, dar tu, cu măreția ta, pângărești și Pământul prin existența ta și îți lași urmele prostiei după tine...”

 - Feodor Mihailovici Dostoievski

Dragă Omule,

Eu nu sunt decât un câine. Spre deosebire de tine, care eşti măreţ şi puternic, eu sunt o fiinţă neînsemnată care depinde de mila ta. Sunt al nimănui, nu am familie, nu am prieteni, nu am nimic pe lumea asta. Rătăcesc pe străzi şi îmi câştig hrana cu greu. Uneori nu mănânc zile întregi, suferind de foame şi frig. Nu am cunoscut niciodată iubirea. Deşi nu înţeleg de ce, oamenii mă hăituiesc, aruncă în mine cu pietre şi trebuie să stau aproape tot timpul ascuns. Uneori, întâlnesc oameni care mă păcălesc şi mă cheamă la ei, iar eu merg bucuros crezând că vor să se joace cu mine... dar aceştia mă leagă, mă bat, îmi dau foc la blăniţă şi mă batjocoresc... sau mai rău... Şi nu înţeleg de ce. Eu îi iubesc pe oameni, le caut compania şi le vreau binele. Neamul meu vă apără de mii de ani, numai că acum se pare că v-aţi supărat pe noi. De ce? Voi nu ştiţi că viaţa noastră este grea? Şi voi nu sunteţi singurii care ne complicaţi amărâta existenţă...

Şi printre noi, câinii, există unii răi, de care trebuie să mă feresc. Au teritoriile lor, prietenii lor... Şi-i atacă şi pe oameni. Din cauza lor oamenii cred că toţi câinii sunt răi și se tem. Dar nu suntem toți răi... La fel ca și oamenii, avem și noi răii noștri. Iar eu sunt unul dintre cei singuri. Abandonat. Eu nu sunt rău. Îndur frigul şi răutăţile oamenilor deşi eu nu am greşit cu nimic... poate numai cu faptul că am venit pe lume… dar nu din vina mea, ci tot a oamenilor, care nu se obosesc să se gândească la înmulţirea noastră necontrolată... Aşa că am venit pe lume. Şi acum, ce? Vreţi să îmi curmaţi viaţa? Mi-aş dori şi eu o familie, un stăpân, un loc sigur pentru mine. Mi-aş dori să fiu al unui om care să mă iubească şi care să aibă grijă de mine. N-ar conta câţi ani are, cum arată, ce casă are, ce trecut, pentru că noi, câinii, nu facem diferenţa între oameni. Noi îi iubim necondiţionat. L-aş apăra pe stăpânul meu cu preţul vieţii şi l-aş iubi până aş muri. Nu m-aş supăra pe el dacă m-ar lăsa singur, dacă ar uita să îmi dea de mâncare, dacă atunci când ar fi supărat m-ar lovi… Aş rămâne alături de el şi aş uita totul de îndată ce mi-ar oferi o mângâiere…

L-aș aștepta zi de zi cu o bucurie nemărginită și aș face orice ca să îi fiu pe plac.

Eu îi iubesc pe oameni. Mie toți oamenii mi se par minunați și demni de a fi iubiți.

Iar într-o zi unul dintre ei va fi stăpânul meu.

Cu devotament necondiţionat,

Un Câine.

Fragment din Cartea Insomnii