„Ca să fii
respectat, începe prin a te respecta.”
- Tudor
Arghezi
Poate fi un om
poleit cu aur, poate fi deţinătorul celor mai apreciate diplome universitare,
poate avea toate bogăţiile lumii, dar dacă nu are decenţă şi bun simţ, degeaba
este şi degeaba are. Le port un respect
deosebit oamenilor care au bun simţ.
Îi respect pe
oamenii care, deşi sunt grăbiţi, ştiu să înceapă orice mesaj și orice abordare
cu un salut.
Îi respect pe
oamenii care ştiu să spună „Mulţumesc”.
Îi respect pe
oamenii care, atunci când intră într-un spaţiu în care se află alţi oameni,
salută.
Îi respect pe
oamenii care nu râd de cei pe care-i consideră inferiori lor din punctul de
vedere al educaţiei, culturii, defectelor fizice sau a condiţiei sociale.
Îi respect pe
oamenii care nu iau ultima prăjitură de pe platou dacă mai sunt şi alţi oameni
în jur.
Îi respect pe
oamenii care nu stau tot timpul cu mâna întinsă şi care nu abuzează de
bunătatea altora.
Îi respect pe
oamenii care nu se pun mai presus de alţii, care nu trăiesc cu impresia că li
se cuvine totul, care ştiu să îşi aştepte rândul şi care nu calcă lumea în
picioare pentru a ajunge la ţelurile lor.
Îi respect pe
oamenii care nu îşi câştigă imaginea imaculată înjosind şi pătând imaginea
altor oameni.
Îi respect pe
oamenii care nu folosesc cuvinte insalubre pentru a descrie alţi oameni.
Îi respect pe
oamenii care cunosc limita dintre decenţă şi indecenţă, care îşi ţin
curiozităţile în frâu şi care nu dau buzna în intimitatea cuiva cu întrebări
lipsite de pudoare.
Îi respect pe
oamenii pe care nu-i încântă bârfele de budoar şi care nu răspândesc zvonuri.
Îi respect pe
oamenii care, în loc să adopte o atitudine agresivă faţă de ceva ce dezaprobă,
îşi susţin ideile într-un mod civilizat, fără a şi le impune.
Îi respect pe
oamenii care nu pângăresc locurile prin care trec şi care nu lasă mizerie în
urma lor – şi mă refer aici nu numai la mizeria fizică, ci şi la cea emoţională
şi energetică.
Îi respect pe
oamenii care respectă alegerile şi convingerile religioase ale celorlalţi.
Îi respect pe
oamenii pentru care credinţa nu este doar o podoabă de arătat lumii şi care nu îşi
schimbă comportamentul de îndată ce s-au îndepărtat de Biserică.
Îi respect pe
oamenii care se respectă având o purtare demnă, decentă, responsabilă.
Îi respect pe
oamenii care ştiu când trebuie să se retragă din lupte inutile.
Îi respect pe oamenii
sinceri şi asertivi.
Îi respect pe
oamenii care nu îşi degradează calitatea de om, indiferent de provocările pe
care le au de înfruntat.
Îi respect pe
oamenii care îi respectă pe oameni.
Respect, Irina!
RăspundețiȘtergereRESPECT PE CEL CE STIE CE ESTE RESPECTUL,
RăspundețiȘtergereRESPECT PE CEL CE FACE ACEASTA SI IUBESC PE CEL CE SE NASTE CU RESPECT
ESTI UN OM DEOSEBIT IRINA , ITI DORESC TOT CE E MAI BUN IN VIATA
RăspundețiȘtergereNefericirea este ca autoeducarea in spiritul celor de mai sus sau educatia data unui copil astfel, intr-o societatea ca a noastra te poate face un inadaptat (inadaptabil).
RăspundețiȘtergeredaaaa....si eu ii respect si ii admir....foarte bine punctat
RăspundețiȘtergereSalutare doamna Irina,
RăspundețiȘtergereReuşit articolul şi mai ales folositor multora. Urmatoarele două sugestii doresc a fi luate dretp păreri personale, nicidecum critică la adresa articolului sau doamnei Irina.
- Aş adăuga, "respect pe toată lumea, respectuoşi sau nu". Respectul se poate învăţa şi prin exemplul propriului comportament.
- Repetarea cuvintelor "Respect oamenii", deşi poate fi luat ca o formă de stil, poate fi luat drept lipsă de respect faţă de cititor, consumându-i clipe preţioase din viaţă lui.
Motto personal: Trăieşte clipa, iubind intens!
Citit cu plăcere articolul.
Mulţumesc, doamna Irina.
Atunci cand te respecti pe tine insati, respecti si pe ceilalti si ai responsabilitate pentru faptele, gandurile, vorbele, gesturile tale! Bravo Irina! M-a uns pe suflet!
RăspundețiȘtergere