Eu nu vă urăsc pe voi, cei care mă urâți. De ce aș face-o? Pentru că nu ați fost capabili să mă cunoașteți cu adevărat? Sau pentru că eu n-am reușit să vă fac să mă iubiți sau măcar să mă acceptați?
Eu nu vă urăsc pe voi, cei care m-ați părăsit. De ce v-aș purta ranchiună? Pentru că ați ales să plecați? Sau pentru că n-am știut să vă păstrez aproape?
Nu vă urăsc nici măcar pe voi, cei care mă vorbiți de rău. De ce v-aș urî? Pentru că n-ați primit educația care s-ar fi cuvenit? Pentru că slăbiciunea voastră vă face să găsiți plăcere în denigrarea altora?
Eu nu vă urăsc nici pe voi, cei care m-ați judecat fără să mă cunoașteți. De ce aș face-o? Pentru că ați preferat să ascultați zvonuri în loc să mă priviți cu propriii voștri ochi? Pentru că ați tras concluzii pripite despre mine, fără să îmi oferiți măcar șansa de a vă arăta cine sunt cu adevărat?
Nu vă urăsc nici pe voi, cei care mi-ați întors spatele atunci când aveam cea mai mare nevoie de voi. De ce v-aș purta ură? Pentru că în momentele grele v-a fost mai comod să plecați decât să rămâneți? Pentru că ați ales liniștea voastră în locul sprijinului pe care l-aș fi putut primi?
Nu vă urăsc nici pe voi, cei care m-ați trădat. De ce aș lăsa ura să-mi otrăvească sufletul? Pentru că v-a fost mai ușor să mințiți decât să fiți sinceri? Pentru că ați făcut promisiuni deșarte și ați uitat de ele când nu v-au mai fost de folos? Pentru că loialitatea a fost doar un cuvânt fără greutate pentru voi?
Nu vă urăsc nici pe voi, cei care mi-ați râs în față, cei care ați considerat că sensibilitatea mea e o slăbiciune, nu o frumusețe a sufletului. De ce v-aș urî? Pentru că nu ați înțeles că bunătatea nu înseamnă naivitate? Pentru că ați crezut că un suflet blând poate fi călcat în picioare fără urmări?
Nu vă urăsc nici pe voi, cei care mi-ați închis uși în față, cei care ați refuzat să îmi dați o șansă, cei care ați considerat că nu sunt destul de bună pentru a merita încrederea voastră. De ce v-aș purta ură? Pentru că nu ați văzut în mine ceea ce eu știu că sunt? Pentru că n-ați crezut în potențialul meu și m-ați privit cu ochi reci, fără să încercați să mă înțelegeți?
Nu, eu nu vă urăsc. Nu există loc pentru ură în inima mea. E prea multă iubire acolo.
Poți spune că ai pierdut totul doar la ultima bătaie a inimii. Pentru că totul este viața.
RăspundețiȘtergereMinunat, de fiecare dată, comentariul dumneavoastră, domnişoară Binder. Minunată este calea pe care mergeţi. Risc să o numesc (chiar dacă dumneavoastră nu veţi fi de acord, probabil, iar cei care vă citesc rândurile ar putea spune că este ridicolă opinia mea) o cale personală care duce spre sfinţenie. Şi mai risc încă ceva: să reformulez sfârşitul unui roman celebru: ,,Şi mâine este o zi" prin ,,Şi astăzi este o zi". Pentru toate acestea, primiţi, vă rog, din partea mea, urările de sănătate şi mai ales de întărire duhovnicească. Cu consideraţie: Constantin Marin
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc pentru gândurile bune, domnule Constantin Marin!
ȘtergereȘi eu vă trimit gânduri frumoase cu urări de sănătate, pace și iubire!
Irina , asa este! Dureaza un timp, mai scurt sau mai lung-depinde de puterea fiecaruia- pana cand gasim sau intalnim pe altcineva ....pe care il consideram unic !
RăspundețiȘtergereParca scrii direct in suflete.Fii binecuvantata! Angelica
P.S.: Stiu ca esti Irina pentru oameni.
RăspundețiȘtergereTocmai am iesit dintr-o relatie si am iesit destul de ,, ravasita'', deoarece asa cum spui tu:,, Azi poti fi cel mai fericit om de pe pamant, convins ca ai totul si ca traiesti o viata perfecta si frumoasa. Esti sigur pe viitorul tau, pe visele tale si pe oamenii de langa tine. Dar este nevoie doar de o clipa pentru ca intreg universul tau sa se prabuseasca''. Stiu ca o parte din mine gandeste rational, gen - asta este trebuie sa merg mai departe, nu sunt nici prima nici ultima si poate ca nu a fost sa fie - dar inima nu gandeste, ea alege si alege....durerea. Cand ajungi sa ai o anumita varsta incepi sa-ti pui intrebari unde gresesti, de ce oamenii in care ai avut incredere te trateaza doar pe un obiect si nu tin cont de sentimente, de durerea ce ti-o provoaca. Eu personal ma simt goala, simt ca intradevar tot universul meu s-a prabusitsi ca nu cred ca voi mai avea putere sa ma ridic si sa merg mai departe....dar ...,,niciodata sa nu zici niciodata''. Multumesc pentru ceea ce scrii pentru ca, sunt sigura, toti ne regasim in frazele tale. Succes in continuare! A
RăspundețiȘtergere