Unii nu sunt capabili să înțeleagă că, dacă te înstrăinezi de ei, ai un motiv. Și, în loc să caute adevăratul temei pentru care te-ai îndepărtat, își închipuie tot felul de bazaconii, interpretând rolul victimei, simțindu-se nedreptățiți și acuzându-te că nu ai fost capabil să le fii prieten, că te-ai schimbat, că nu ești omul care păreai a fi…
Vreau să vă împărtășesc ceva despre aceia de care m-am înstrăinat doar pentru că au ales să rămână prieteni cu oameni care mă dușmănesc și care s-au purtat cu mine altfel decât am meritat. Însă vreau să fie clar de la bun început că, desigur, niciun om nu este dator să îmi rămână alături. Nu am forțat alegerile nimănui, mi-am dorit ca oamenii să îmi fie prieteni doar din convingeri proprii. Mai ales că niciodată nu am încercat să-mi cumpăr prieteni făcând uz de înșelăciuni, pretextând a avea valori pe care nu le am. Ba chiar, riscând poate să-i pierd, mi-am asumat tot ceea ce însemn, arătându-mă exact așa cum sunt, cu bune și cu rele.
Am vorbit deschis despre nedreptățile care mi s-au făcut, fără a umbla prin spatele nimănui cu intrigi ticăloase și fără a încerca să le stric imaginea celor care mi-au făcut rău, fără exagerări și fără să pozez în cea care a fost jertfită, o victimă nevinovată. Fără intenția de a distruge relațiile dintre prietenii mei și cei care nu îmi mai sunt prieteni. Am expus de fiecare dată doar faptele, așa cum s-au petrecut, și le-am putut dovedi întotdeauna. Pentru că prietenii trebuie să fie sinceri, nu?
După ce am arătat cum s-au purtat unii cu mine, câțiva dintre prietenii comuni au ales să fie neutri (spun ei). De fapt, au ales să rămână alături de ambele părți: un fel de „Și cu slănina în pod, și cu sufletul în Rai”. Adică și cu mine, dar și cu cei care mi-au făcut rău. Doar că eu refuz să accept asta. Ori alături de mine, ori alături de celălalt. Știu, nu am dreptul să condiționez, dar am dreptul să aleg.
Eu nu pot concepe să fiu prietenă cu un om care i-a făcut rău unui prieten dintre ai mei. Nu pot fi prietenă cu un om care are un caracter îndoielnic, în care nu pot avea încredere. Așa gândesc, așa spun, așa fac. Între cel bun și cel rău (dovediți a fi astfel prin faptele lor, desigur), îl aleg mereu pe cel bun, chiar dacă cel rău nu mi-a făcut mie personal niciun rău. Încă. Cred că asta e doar o chestiune de timp, fiindcă mi s-a dovedit de multe ori că aceia care îi fac rău cuiva i-l vor face oricui. Fiindcă cine nu are caracter își va arăta adevărata față de îndată ce un om nu-i mai este util în atingerea scopurilor proprii.
Eu îmi iubesc prietenii. Că așa sunt construită: nu pot relaționa fără iubire. Iar dacă iubesc un om, nu pot fi indiferentă la nedreptățile care i se fac, nu pot ignora faptul că i se face rău și nu îi mai pot privi cu ochi buni pe cei care nu s-au purtat corect cu el. Așa sunt eu, repet.
Și-atunci, e firesc să mă întreb de ce prietenii mei ar alege să rămână alături de oameni care mi-au făcut rău, nu-i așa? De ce, în ciuda dovezilor pe care le aduc, ei sunt indiferenți la mitocănia cu care am fost tratată de către prietenii comuni și le tolerează caracterul mizerabil? Răspunsul? Este simplu: pentru că sunt indiferenți la suferința mea, fiindcă nu îmi respectă drepturile și nu mă prețuiesc cum s-ar cuveni. Despre iubire nici nu mai spun… Nu îndrăznesc să o invoc în cazurile acestea.
Nu cred în oameni care fac compromisuri de dragul aparențelor. Nu cred în oameni care nu au verticalitate și care nu sunt onești. Nu cred în oameni care admit nedreptăți și scuză caractere infecte. Nu cred în prietenia și nici în iubirea celor nepăsători la nedreptățile care mi se fac. Nu cred în prieteniile care nu au la bază principii morale sănătoase, reciprocitate și încredere. Iar fără încredere, eu nu pot relaționa.
Cred cu adevărat, în schimb, că oamenii care se aseamănă se adună. Acesta este motivul pentru care mă înstrăinez de cei care se adună cu oameni care mă dușmănesc, care m-au nedreptățit, care au caractere urâte.
Am pretenția de la prietenii mei să mă cunoască. Cum și eu cred că știu cine sunt ei. Să înțeleagă și să fie convinși că sunt omul care spun că sunt, să știe ce calități și ce defecte am. Să nu se îndoiască atunci când le expun niște fapte și să nu mă acuze, indirect, de intenții mârșave și de dorința de a le strica relațiile de prietenie. Mi se pare degradant să strici relațiile dintre oameni, dar asta nu înseamnă că voi face compromisuri și că voi ascunde fapte care m-au nedreptățit. Mai ales că detest ipocrizia și prefăcătoria. Iar oamenii pot alege de partea cui doresc să fie, în funcție de valorile după care se ghidează și de principiile după care aleg să-și conducă viața. Am ajuns de câteva ori să fiu detestată de cei cu care am încheiat relații de prietenie, iar ei, incapabili să se privească obiectiv, cinstit, se victimizează și aruncă vina asupra mea… Da, așa este, recunosc, sunt vinovată! Dar singura mea „vină” este că am ales să mă protejez de dezamăgiri și că am considerat că e benefic pentru mine să nu mă irosesc și să nu mă iluzionez cu prietenii închipuite.
Autoanalizându-mă acum, pe acest subiect, o să vă spun că, dacă am hotărât să renunț la anumiți oameni, nu a fost pentru că sunt rea, rece și renunț ușor la prieteni și nici pentru că nu știu să tolerez, să iert și să încerc să le mai dau o șansă (deși nu cred în a doua șansă!) celor care mi-au greșit; nici pentru că mă cred perfectă (fiindcă nu sunt), ci pentru că nu pot relaționa cu oameni cu care nu am în comun aceleași principii morale, care nu împărtășesc aceleași valori în care eu cred.
Acesta este răspunsul meu pentru toți cei care se întreabă de ce m-am înstrăinat de ei.
Și, da, îmi pare rău. Dar, oricât am încercat, nu mai pot să cred în voi. Nu pot să mai cred în prietenia voastră, nici în sinceritatea voastră și nici în intențiile voastre bune cât timp vă asociați cu oameni care mă dușmănesc, care mi-au făcut rău și care au un caracter îndoielnic…
Fiindcă cine se aseamănă se adună. Indubitabil.
Text publicat
în cartea Iubitelor mele prietene, autori Irina Binder și
Carmen Voinea-Răducanu
Perfect de acord!Nici eu nu am incredere in aia care sunt prieteni cu dusmanii mei.iar aia care aleg oameni rai inseamna ca sunt la fel.
RăspundețiȘtergereAdevarat! De multe ori mi s-a intamplat ca, cei care se numesc prieteni, sa prefere aceea pozitie neutra fata de persoanele care mi-au facut rau, specificand ca nu au nimic de impartit cu persoanele in cauza. chiar daca eu le spuneam, concret, ce patisem. Mi se pare un gest de lasitate, motiv pentru care am inceput sa ma distantez. Bine punctat si extrem de realist.
ȘtergereSi eu am fost pusa in situatia de a renunta la prietenii false. Nu accept langa mine oameni care barfesc, pentru ca (si sunt convinsa de asta), intr-o zi voi fi chiar eu in gura lor. Nu imi plac oamenii cu doua fete. Pot sa spun ca cer exact cat ofer, iar in relatii de prietenie chiar ofer mult. Insa ma indepartez daca nu mai sunt pe aceeasi lungime de unda cu o anumita persoana sau daca ma simt folosita. Asta nu voi accepta niciodata. Multumesc pentru gandurile impartasite! Mi-au prins bine.
RăspundețiȘtergereEu mulțumesc pentru că ai citit articolul meu!
ȘtergereEu am crezut întotdeauna că este dreptul fiecăruia dintre noi să îți aleagă prietenii, cui să de deschidă, de cine să fie apropiat sau nu.
RăspundețiȘtergereAșa este, cine se aseamănă se adună.
Absolut.
ȘtergereDraga Irina,
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru acest articol, parca mi-ai descris sufletul, necazurile si gandurile. Sunt satula de asa-zisi prieteni falsi, de jocuri de culise, de oameni care se vand pentru un avantaj banesc sau pentru a se pune bine cu cineva pentru folosul propriu, pur si simplu, sunt mahnita pentru ca PRIETENIE nu mai exista. Eu una nu mai cred in sinceritatea oamenilor, nu mai am incredere in nimeni si nu-mi doresc sa mai cunosc niciodata oamenii care sa imi intre in viata si in suflet pe varfuri si apoi sa sara pe inima mea cu bocanci cazoni. Din pacate, multi dintre semeni nostrii nu stiu ce inseamna sa ai un prieten si sunt atat de urati moral, incat te vand primului om intalnit pentru un zambet sau un avantaj inchipuit in mintea lor mizera. Nu conteaza cat iubesti un om, cat il pretuiesti, cat il stimezi, cat il protejezi, cat de mult ii doresti sa-i fie bine, daca celalalt nu simte la fel vei fi o victima sigura in curand. Adevaratele prietenii se leaga in copilarie, cu oamenii care ti-au cunosc mama, tatal, fratii, casa, viata si cu care ai mancat din aceeasi farfurie o ciorbita calda sau o omleta. Cei care ne cunosc mai tarziu, nu au nici un interes sa ne cunoasca cu adevarat, sa ne iubeasca asa cum suntem, de aceea genul asta de relatii capatate la maturitate nu rezista la proba neintelegerilor sau a timpului. Poate intr-o zi, cand o sa ai timp si dispozitie vei scrie si despre ceea ce inseamna PRIETENIE, asa cum te stiu, vei scrie exact ce trebuie sa inteleaga si cei care nu stiu sa aiba si sa pastreze un prieten langa ei.
Mulțumesc!
ȘtergereFoarte frumos articol! Mă regăsesc foarte mult!am trăit astfel de situații și sincer doare! Realitatea despre cuvântul prietenie este foartebine detaliat aici.multe felicitări și mult succes în continuare.
Ștergerece sa-ti spun prieteni aproape ca nu am caci sunt intre noi doar relatii de curtoazie , intimitati nu am caci am fost tradata de prea multe ori chiar de cei care sunt aproape de inima mea prin relatii genealogice . Nu mai pot avea incredere in nimeni si ma doare foarte tare acest lucru , eu iubesc oamenii dar oamenii se iubesc din ce in ce mai mult numai pe ei si interesele lor meschine
RăspundețiȘtergereEu am prieteni buni, de încredere, aleși cu inima, oameni pe care nu m-aș ierta dacă i-aș dezamăgi...
ȘtergereNu ma pot abtine sa nu va spun ca toate articolele d-stra publicate sunt "JOS PALARIA" (chiar aveti condei)
RăspundețiȘtergere. FELICITARI
Mulțumesc mult!
ȘtergereGânduri bune!
Wow! Chiar acum trec prin sertarul cu prietenii, si incerc sa-mi aleg doar pe cei care au aceleasi valori si standarde morale. Dar marea dificultate este cind persoana de linga tine, cea pe care o iubesti cel mai mult, pe care crezi ca o cunosti si ca ai aceleasi principii te inseala. Ce faci atunci?
RăspundețiȘtergereDepinde. Nici eu nu renunț ușor la cineva. Oamenii nu sunt perfecți, ei greșesc, ne înșală așteptările, așa cum și noi, la rândul nostru facem asta... Mă rup definitiv de oameni care nu vor să se corecteze, care aleg căi diferite de a mea, care mă pun în pericol prin alegerile lor...
ȘtergereCând vorbim de un cuplu, trebuie multă comunicare, trebuie stabilite cauzele pentru care se greșește, trebuie stabilite intențiile și sentimentele. Nu este de ajuns să iubească doar unul, să facă sacrificii și concesii doar unul...
Multumesc pentru raspuns Irina. Mult apreciat sfatul tau :)
ȘtergereCel mai trist mi se pare să rupi legătura cu acei oameni cu care odată te asemănai și în care credeai orbește...
RăspundețiȘtergereDacă nu ai încotro, o faci... chiar dacă doare.
ȘtergereStimata Doamna, citesc cu nesat toate scrierile dvs. si ma regasesc in situatii de viata diverse ... nu toate, pentru ca nu exista vieti la indigo dar, similitudinile exista. Aveti harul scrierii si puterea deschiderii catre cititori a experientelor Dvs. Felicitari pentru tot ceea ce sunteti si parintilor care v-au creeat si educat asa nobil!
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc mult că mă citiți și că mi-ați trimis un gând bun! Vă trimit și eu cele mai frumoase gânduri înapoi!
ȘtergerePrieteni adevarati sunt cei din copilarie.
RăspundețiȘtergereAdevărat. Dar se pot dobândi și pe parcursul vieții...
ȘtergereIrina, oare chiar aşa sa fie bine? Dar dacă pe un prieten îl iubeşti ca si pe propriul copil, ce faci? Acel copil care pus in faţa divorţului părinţilor, la 10 ani, trebuie sa spună cu guriţa lui "stau cu mama" sau "merg cu tata".
RăspundețiȘtergereȘi eu am iubit foarte mult prieteni la care a trebuit să renunț, dar în orice relație trebuie să iubească amândoi, nu?
ȘtergereComparația cu copilul de 10 ani mă pune pe gânduri... fiindcă un copil de 10 ani nu poate avea discernământ atunci când alege. Alegerile lui sunt influențate de anumite criterii. De aceea trebuie ajutat să facă alegerea corectă, fără a-l influența într-o direcție. Mai important decât ce simțim noi, este binele lui...
Prietenia astazi este o floare rara.
RăspundețiȘtergereAi dreptul sa-ti alegi prietenii.Putini si de calitate.
Dumnezeu sa-ti binecuvinteze viata si sa ai alaturi de tine prieteni Adevarati.
Nu mai cred in prietenie .Nici macar prietenia care-i leaga pe oameni in momente grele ,de suferinta,moment greu de depasit .Mi-au fost inselate sentimente adevarate .Ma bucur pentru cei care au prieteni adevarati ,testati de viata ,de imprejurari deosebite .Prieteni de o vacanta sau de petreceri se gasesc usor....care te vor langa ei cand sunt in impas ,iar dupa aceea uita ca existi .
RăspundețiȘtergereNu exista PRIETENI ci doar serviciu contra serviciu ...
M-am regasit in aceasta scrisoare si mi-a venit inima la loc cum s-ar spune, pentru ca de ceva timp am inceput sa aplic aceiasi terapie radicala cu nepretuitele prietenii . Nu m-am putut impaca cu faptul ca nu-i pot accepta pe cei din preajma mea asa cum sunt si am asteptari si poate eu sunt cea care exagereaza .Dar, cu sigururanta adevarul este doar unul pe lumea aceasta . Ori esti prieten si iubesti acea persoana ori nu . Calea de mijloc nu exista in prietenie si iubire .
RăspundețiȘtergereMultumesc ca existi intr-o lume care ne considera hipersensibili pe cei care tinem drumul drept si refuzam sa facem compromisuri.Randurile astea reprezinta exact ceea ce simt fata de o fosta prietena si-mi pare rau ca ea nu intelege si continua sa ma raneasca.Am convingerea ca nu gresesc si mai bine merg inainte decat sa ma intoxic cu negativism si rautati.Astept noi postari.
RăspundețiȘtergereBuna, Irina!
RăspundețiȘtergereAm citit cate ceva pe aici, unele articole m-au fascinat, altele m-au inspaimantat. Una din aceste din urma articole este si aceasta.
"Nu avem dreptul sa conditionam, putem alege"... sau nu?
"Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit. " - Matei 5:43-48
Vin si cu exemplu foarte real. Un tanar insuratel, intr-un moment de nebunie (bautura, distractie....ratacire) a violat o tanara domnisoara. Un adevart soc pentru familie, dar mai ales pentru tanara sotie, care tocmai aflase ca e gravida. Un moment de cumpana pentru toti: el a realizat ce a facut si si-a asumat raspunderea, desi era in aceeasi stare de soc ca si familia lui; parintii, necajiti foc, incercau sa depaseasca vestea si sa-l ajute, ca doar e copilul lor; sotia, intr-un razboi al sentimentelor, confuza si parca absenta in fata realitatii.
Cum e firesc in aceste situatii, lumea servea judecati la adresa intregii familii, condamnand parintii pentru educatia precara, sotia pentru supunere, iar pe el....nu am cuvinte sa descriu toate injuriile.
Am fost tentata sa judec, sa emit pareri si sfaturi, mai ales sotiei care-mi era apropiata. Abia cand am vazut durerea din ochii parintilor, sufletul sfasiat al mamei si ochii plecati ai tatalui am inteles ca exprimandu-mi gandurile iscate in acele momente de criza savarsesc aceeasi fapta marsava ca si el. Ne-am imbratisat cu lacrimile siroaie pe obraz si am acordat tot sprijinul de care eram in putere.
A fost condamnat la cativa ani buni de inchisoare. Sotia a nascut intre timp o fetita frumoasa si sanatoasa. Parintii il vizitau lunar, ca doar asa era permis. La implinirea unui anisor al fetitei, sotia a hotarat ca-l viziteaza si ea. L-a iertat pentru ca l-a iubit.
Acum sunt o familie frumoasa, cu un copil fericit, destept si plin de sperante.
El nu va uita niciodata acel moment de ratacire, durerea acelei tinere domnisoara il urmareste...dar s-a ridicat si merge mai departe, sperand ca Dumnezeu il va ierta.
Sunt mandra ca nu am intors spatele atunci, ma bucur ca am fost printre foarte putinele persoane care i-am fost alaturi si sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ca mi-a ascultat rugaciunile.
Irina, nu te grabi in a lua decizii, nu-ti murdarii sufletul observand "caractere infecte, prosti, limitati, mizerabili". Incearca sa privesti dincolo de aceste aparente, sigur vei descoperi si cateo bucatica de frumos. Iubeste oamenii asa cum sunt ei, doar iubirea ii poate vindeca. Facand alegeri si iubind "numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi?"
Dumnezeu sa-ti deschida sufletul, sa privesti lumea cu sufletul! Sa te cheme spre el, caci pe cat de frumos vorbesti despre Dumnezeu, pe atat de departe esti de El.
O zi buna,
Camelia
Felicitari. Dar...cui nu ai intors spatele? Apropiatilor celui in cauza, care sunt convinsa ca nu asta l-au invatat. Nu inseamna ca ai aprobat faptele lui, nu inseamna sa-l felicitam... Ceea ce simte el insusi este cel mai important. Cunosc tentatia romaneasca (considerata de bun-simt): asa l-a invatat/ educat mama'sa! Nu cred ca exista astfel de mame... Poate una la 1000. Si nici aceea nu "invata asa" , ci doar nu-i pasa de progenitura.
ȘtergereDragă Camelia,
Ștergereîmi pare rău, dar de dragul de a-mi crea o imagine de om perfect, nu o să fiu ipocrită. Nu, nu-i pot iubi pe cei care mi-au făcut rău și nici pe cei care îi susțin. Nu sunt Iisus. Sunt un simplu om, nevoit să se protejeze de mitocănii și de oameni care îi pun siguranța, sănătatea și pacea inimii în pericol. Și nu, nu am cum să nu observ caractere mizerabile, cât timp acestea îmi afectează în mod direct viața, sănătatea, siguranța...
Am tot dreptul să aleg oamenii pe care îi țin aproape și fac asta după niște criterii bine definite. Sunt sigură că dacă ai cunoaște poveștile care stau în spatele acestui text, ai simți același dezgust ca și mine și te-ai feri de oamenii care le-au creat. Da, suntem supuși greșelii, dar intenția contează. Iar când intenția este una mârșavă, de a distruge și e repetitivă, scuze... Mi-aș murdări sufletul dacă aș rămâne aproape de acești oameni. De iertat iert, dar, pur și simplu nu îi vreau în viața mea. Și niciodată, dar absolut niciodată nu m-am înșelat în privința oamenilor.
Mama ce usor vorbesc unii!cum vin si sutin teorii,fratilor nu traim din biblie aici!Aici e jungla,da?Tare as vrea eu sa o vad pe Camelia cum ar iubi-o pe nasa care i-a furat barbatul?Eram gravida in 6 luni cand am aflat ca sotul meu ma inseala cu nasa noastra de cununie.Prietena mea cea mai buna a zis ca ea nu strica prietenia cu nasa mea ptr ca ele erau prietene bune.Cum sa mai am eu incredere sa o primesc pe aia in casa mea,stiind ca toata ziua merge la ei doi?Ce usor e sa faci pe bunul si pe sfantul dar tare as vrea sa va vad in cazuri concrete.Sa dai sfaturi e usor.
ȘtergereIrina asa e,sa nu crezi in prietenii dusmanilor tai.Oamenii cumsecade nu sunt de partea alora care strica familii si care fac prostii!!!
Raului trebuie sa ii raspunzi cu bine....parca de la tine am invatat asta...postarile tale se contrazic cumva....
RăspundețiȘtergereFelicitari Dna Camelia pentru tot ceea ce ati spus!sunt total de acord cu dvs.Irina te-am urmarit cu drag insa adesea te contrazici de la un articol la altul....
RăspundețiȘtergereNu mă contrazic nicăieri. Vorbim de situații diferite.
RăspundețiȘtergereDa, răului trebuie să îi răspunzi cu bine, nu cred că spun undeva că trebuie să te răzbuni pe cei care fac rău. Faptul că alegi să stai departe de oameni în care nu mai ai încredere, nu înseamnă că le faci rău. Îți faci bine și ție și lor.
Nu aveți cum să înțelegeți ceva ce nu ați trăit, mai ales că nu ați cunoscut oamenii pe care i-am cunoscut eu... dar sunt sigură că dacaă ați fi în locul meu, ați vedea altfel lucrurile, dincolo de un text.
Dragă Irina,
RăspundețiȘtergereŞi mie îmi pare foarte rău că nu înţelegi că toţi, dar absolut toţi oamenii sunt copiii lui Dumnezeu. Greşim, suntem tentaţi să judecăm, sufletul are momente de mâhnire pentru că, aşa cum spui, nu suntem Isus. Dar, când deschidem ochii inimii, descoperim harul iertării. Iar iertarea este adevărată doar dacă eşti dispus să iubeşti, chiar şi duşmanul tău- care, dacă-l ierţi nu se mai numeşte astfel.
Crede-mă, am o experienţă de viaţă vastă. Am întâlnit tot felul de oameni, am greşit şi eu, judecând, separând şi alegând oamenii după bunul meu plac. Uneori mai pierd cumpătul şi acum, catalogând bieţii fraţi în Hristos. Dar un lucru este cert pentru mine, să zicem literă de lege: cu toţii avem dreptul la iertare, cu toţii suntem iubiţi de Tatăl Creator. Şi mai ştiu că Dumnezeu se bucură mai mult pentru găsirea oiţei rătăcite, sau la întoarcerea fiului risipitor, decât "pentru nouăzeci si nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă." (Man 1:8, Mt 18:14, Lc 5:31-32)
Suntem datori să iertăm la infinit tuturor acelora care ne greşesc şi mai ales atunci când ei vin sinceri şi cu durere în suflet şi ne cer iertare. Dacă ei nu înţeleg că atunci când ne greşesc trebuie să vină cu părere de rău să ne ceară iertare, noi, care suntem creştini şi cunoaştem mai mult, trebuie totuşi să-i iertăm din toată inima, căci ei nu ştiu ce fac; nu numai să-i iertăm, dar noi să le cerem lor iertare, că în felul acesta ei se umilesc şi se îmblânzesc.
Dacă ei nu înţeleg lucrul acesta şi ne iau în râs sau, şi mai rău ne tulbură, deşi ei sunt vinovaţi, datoria noastră de buni creştini cere ca noi să le facem bine şi să ne rugăm lui Dumnezeu pentru iertarea şi îndreptarea lor.
Mă rog bunului Dumnezeu să te călăuzească spre înţelegerea tainelor şi legilor Lui.
Numai bine,
Camelia
p.s. Dragă Anonim,
Datoria noastră este "să trăim din biblie"! Îţi doresc, din tot sufletul, să-ţi găseşti liniştea sufletească şi să ajungi la înţelepciunea să poţi ierta. Vei fi mai fericită!
Dragă Camelia, putem discuta la nesfârșit despre această temă, care, pentru mine reprezită o durere și care mă înfurie ori de câte ori îmi amintesc. DA, trebuie să-i iertăm pe toți, iert, nu duc poveri în suflet, dar faptul că iert nu înseamnă că trebuie să stau aproape de oamenii care mi-au făcut rău. Ce este atât de greu să îmi fie înțeleasă această dorință? Vreau să văd și eu omul care vrea în viața lui, în casa lui, la masa lui, oameni în care nu mai are încredere și care i-au făcut rău... Sincer, să nu fim utopici. Nu dușmănesc pe nimeni, cei care se știu pot depune mărturie, nu am jignit, nu m-am răzbunat, ba chiar am purtat discuții de împăcare, ca să nu terminăm cu impresia greșită că există dușmănie. Unii au înțeles, alții au ales să mă dușmănească... asta este.
ȘtergereApreciez gândurile tale, din care am de învățat, dar am obosit să mă justific pentru ceva ce simt și gândesc. Nimeni nu îmi poate schimba această decizie, iar dacă Dumnezeu va dori să mi-o schimbe, va găsi o cale să o facă. Dar oamenii nu vor putea, fiindcă, așa cum am mai spus, ei nu știu despre ce vorbesc... și sunt sigură, dar absolut sigură, că dacă ar fi în locul meu, la fel ar proceda.
Îți mulțumesc pentru gândurile bune și îți doresc să ai parte numai de oameni buni!
Dragă Irina,
ȘtergereNu vreau să te obosesc. Eu, personal, nu ţi-am cerut justificări şi chiar dacă este un subiect inepuizabil, nu am să insist. Sper şi mă rog ca bunul Dumnezeu să-ţi ofere calea spre schimbare. De asemenea sper şi m-aş bucura dacă mesajele mele deschid, şi cu un centimetru, uşa sufletului tău spre Lumină.
Nu uita, toţi, dar absolut toţi suntem copiii Lui, iar dacă El ne-a creat cu siguranţă există în fiecare din noi vlăstarul iubirii!
Să ai Sărbători fericite, în inima ta să se nască speranţa, sufletul să-ţi găsească linişte (pentru că atâta timp cât te înfurie subiectul, sufletul tău este încă mâhnit şi poartă poveri nemeritate).
Să ne citim numai de bine,
Camelia
Stimabila doamna Irina,
RăspundețiȘtergerePrea justitiarul lumii va credeti. Viata e construita din situatii diferite iar daca va comportati la fel de diferit, intorcandu-va privirea doar spre soarele care rasare, orice se numeste doar caracter asertiv nu. Adevarul dumneavoastra e unul construit personal, in fiecare situatie altul.
Nu va cunosc, nu va inteleg, nu sunt limitat, nu am nici caracter mizerabil, nu am cunoscut oamenii pe care dumneavoastra i-ati cunoscut... Sunt si eu un om, care bantuie blogurile, se bucura de scrieri frumoase, mesaje constructive si uneori imi exprim parerile personale.Sa stiti ca nu am gasit pana acum niciun blog unde sa se raspunda cu atata inganfare, unde oamenii cu pareri diferite sa fie catalogati "limitati si prosti".
Nu, nu putem vedea lucrurile dincolo de text fiindca, aici, primim doar textul si mesajul lui. Si nu fiti asa sigura de reactiile oamenilor daca ar fi in locul dumneavoastra, sunt oameni care emana iubire, si in texte si in realitate.
Mesajul meu vrea sa fie doar un semnal de alarma. Poate ar fi momentul unei introspectii.
Sper sa va fie bine nu doar cu cei cu care va asemanati! ;)
Dacă dumneavoastră mi-ați pus eticheta și ați simțit nevoia să comentați doar aici, unde mă dezaprobați și asta doar pentru că nu mă înțelegeți, nu voi face niciun efort să vă schimb părerea. Nu mă veți putea înțelege niciodată, fiindcă nu mă cunoașteți și nici nu știți ce presupune să administrezi un blog și o pagină de facebook unde există peste 100 de mii de cititori, unii înverșunați, care refuză o altă părere decât a lor și dreptul omului la liberul arbitru. Cât timp orgoliul stă în fața rațiunii, e greu să judeci corect...
ȘtergereSper că nu v-am părut îngâmfată și acum, chiar nu a fost asta intenția mea.
Vă doresc numai bine și Sărbători fericite!
se vede cata bunatate si iubire emana acest domn care te judeca si te jigneste,dar noa,elegant si voalat
ȘtergereCe mai comenteaza unii!zici ca sunt perfecti si au voie sa ii judece pe altii pt ceea ce vor sa faca!
RăspundețiȘtergerepentru cei care o tot dau in stanga si in dreapta ca irina se contrazice,ar trebui sa va duca mintea ca fata asta vorbeste de situatii si situatii.sincer mi se pare ca unii sunteti prea ipocriti.sustineti niste chestii dar tare as vrea sa va vad in realitate.macar irina are curajul sa zica ce gandeste chiar daca e bine sau rau
Total de acord!
RăspundețiȘtergereCu greu, dar de ceva timp in urma, am reusit sa trasez hotare sigure cu asa persoane/prieteni precum le-ai descris in articol. Deja nu mai am de gind sa tolerez si sa accept scuze pentru fatarnicie si ipocrizie. Evident ca a urmat acelasi scenariu - de ce mi-am schimbat atitudinea si de ce m-am indepartat? Ori ne asemanam, ori nu. "Stiu, nu am dreptul sa conditionez, dar am dreptul sa aleg." E viata mea, eu aleg sa ma bucur de ea alaturi de oameni cu care ma simt in siguranta si in armonie!
Mersi de articol, e sincer si bine argumentat, m-a ajutat sa fiu si mai sigura in convingerile si schimbarile realizate.
Succece!
Foarte bun articolul! Multumesc Irina! Nu credeam ca mai exista vreo persoana sa aiba aceleasi ganduri ca si mine, despre cei ce i-au facut rau. Nu am studii teologice, dar citind in Biblie am gasit la Cartea ,,Pildele lui Solomon" versete care sunt In concordanta cu ceea ce scrieti dumneavoastra: ,,Alunga pe cel batjocoritor, si cearta va lua sfarsit si pricina si defaimarea vor Inceta." (cap.22 &10) ,,Nu ravni la oamenii rai si nu pofti sa fii In tovarasia lor." (cap.24 & 1) ,,Nu te aprinde impotriva raufacatorului si nu-ti Intarata ravna impotriva celor faradelege." (cap. 24 & 19) Fara doar si poate, trebuie sa ne debarasam de cei care ne-au facut rau.
RăspundețiȘtergereAm citit un comentariu in care se spune eu am prieteni buni pentru ca am stiut sa ii aleg , la prima vedere mi se pare corect dar gandind mai adanc cred ca ai avut norocul sa intalnesti astfel de persoane , fiecare dintre noi am ales la un moment daca cu credinta ca ii alegem pe cei mai buni dar timpul ne-a demonstrat uneori contrariul . "Un prieten este acela care te ia de mina si iti atinge sufletul"
RăspundețiȘtergere