Doar iubirea poate acoperi orice neajuns!

Cu ceva timp în urmă, pe când mă aflam într-o vacanţă la mare, am văzut pe terasa unde mâncam o familie foarte supărată. Tatăl îşi certa băiatul (care avea vreo 11-12 ani) pentru că furase o minge. Am asistat la lecţia de morală pe care i-a dat-o copilului, care, fără a mânca nimic, a plecat într-un loc mai retras din faţa terasei ca să plângă. Tatăl s-a ridicat imediat să îl aducă înapoi la masă şi, pentru că băieţelul a refuzat, l-a lovit. În acel moment, m-am ridicat de la masa mea şi m-am dus aproape de acel bărbat. 
„Nu îl bateţi, vă rog frumos...” – i-am spus bărbatului, care era foarte furios. L-am rugat să stăm puţin de vorbă, dar acesta mi-a spus să îmi văd de treaba mea. S-a dus la masa lui şi şi-a continuat prânzul, privindu-şi băieţelul care stătea şi plângea pe bordura trotuarului din faţa terasei. 
Mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus la masa unde tatăl băieţelului, împreună cu soţia şi fetiţa mai mică, mâncau. 
Le-am cerut iertare că intervin şi am încercat să le spun că pedepsind băiatul cu ceartă şi lovituri nu îl vor corecta. Abia când am văzut-o pe mama băieţelului plângând am realizat că vorbeam cu tot sufletul, poate implorând, încercând să îl conving pe acel om că fiul lui fura pentru că îi lipsea ceva, nu pentru că era un hoţ. 
„Are de toate!” – mi-a spus tatăl convins. 
„Sunt sigură că are de toate, dar sunteţi sigur că are tot ce are nevoie?” 

I-am explicat tatălui că acea minge pe care fiul lui o furase era elementul care contribuia pe moment la împlinirea lui. A luat acea minge crezând că aia îi lipseşte, fără a înţelege ce îi lipsea cu adevărat. 
„Cine fură o dată, va fura şi altă dată”... Aşa este, va mai fura, fiindcă va găsi mereu lucruri de care crede că are nevoie şi care îi lipsesc, pentru a completa ceea ce îi lipseşte cu adevărat şi pentru a compensa lucruri de care este privat. 

Eu cred că acelui copil îi lipsea iubirea, căldura, atenţia. 
Toţi părinţii spun: „Îmi iubesc copilul enorm, aş face orice pentru el!” - şi sunt sigură de asta, însă iubirea pe care o simţi şi pe care o dovedeşti asigurându-i o viaţă sigură, lucruri de care are nevoie şi educaţie, trebuie arătată şi prin afecţiune şi trebuie declarată. Toţi copiii ar trebui să fie trataţi la fel ca şi copiii cu nevoi speciale (orbi, invalizi – cărora li se acordă foarte multă atenţie). Copiii au nevoie de atenţie şi mai ales de căldură, de confirmarea că sunt iubiţi, că sunt protejaţi, că sunt apreciaţi. 

La fel se întâmplă şi cu adulţii care fac greşeli. Au nevoie de mai multă atenţie, de confirmarea că sunt iubiţi, protejaţi, apreciaţi... Cei cărora le lipsesc aceste lucruri, fac anumite greşeli: „fură” de la alţii ceea lipseşte, mint şi inventează poveşti, strică armonia celor mai fericiţi şi mai împliniţi... 

Avem tendinţa să condamnăm orice greşeală ca fiind reprobabilă şi să aplicăm pedepse cu scopul de a-l corecta pe cel care a greşit. Eu nu cred în eficacitatea pedepselor, eu cred în ajutor şi în corecţia făcută cu iubire. 
Pedepsind copilul sau adultul care a furat, nu îl corectezi, ci îl transformi într-un hoţ. Pedepsindu-l pe cel care a greşit, el va ţine minte doar că a fost pedepsit sau poate chiar va uita, din dorinţa de a uita ceea ce i-a provocat durere şi umilinţă. În schimb, dacă va fi tratat cu iubire, nu va uita. Dacă i se va arăta cât poate fi de bun, dacă i se va arăta că este apreciat şi iubit, va recăpăta încredere în el, în oameni şi în dragoste și va răspunde cu iubire. 
Orice greşeală pe care o face un copil sau un adult are o cauză. Întâi de toate trebuie stabilită acea cauză, altfel, greşeala se poate repeta. 
De îndată ce cauza a fost descoperită, ştim cum putem ajuta acel om să se corecteze. Dar totul trebuie făcut cu iubire.

Dragi părinţi, copiii voştri nu sunt hoţi, nu sunt mincinoşi, nu sunt leneşi, nu sunt răi. Lor doar le lipseşte ceva, iar voi, deşi le oferiţi totul, trebuie să vă asiguraţi că le oferiţi tot ce au ei nevoie. Nevoile oamenilor sunt diferite și trebuie să înțelegem că unele suflete au o nevoie mai mare de a li se confirma că sunt iubite...  

Dragi adulţi, oamenii care ne fură ceva (de obicei pacea sufletească), nu sunt hoţi, ci doar oameni cărora le lipseşte ceva. Noi îi putem pedepsi, făcându-i să se simtă vinovaţi şi devină mai răi, sau îi putem ajuta cu iubire să se corecteze şi să devină oamenii care trebuie şi care pot fi.