Rămas bun, 2013!

Îmi iau rămas bun de la un an care mi-a îmbogăţit sufletul cu amintiri frumoase, cu oameni minunaţi şi cu lecţii importante de viaţă. A fost un an bun, în care am reuşit să îmi împlinesc o mare parte din visuri şi să îmi îndeplinesc o mare parte din promisiuni. N-am reuşit să fac tot ce mi-am propus, fiindcă în anul acesta, poate mai mult decât oricând, am învăţat că uneori, a contribui la reuşitele altora îţi poate aduce satisfacţii mult mai mari decât propriile reuşite. Că uneori a visa şi a împlini visurile altora te poate face să trăieşti o bucurie dublă. Iar pentru asta este necesar să te pui pe locul al 2-lea.

Cineva drag, mi-a povestit că, atunci când nu îşi permitea anumite lucruri pe care şi le dorea, omul ei iubit îi spunea aşa: „Înseamnă că încă nu i-a venit rândul acelui lucru...”

Da, anul acesta am învăţat să aştept, să am răbdare, să nu mă grăbesc, să aştept rândul cuvenit, cu certitudinea că Dumnezeu mă va ajuta atunci când va trebui.

Sunt sigură că şi voi aţi abandonat anul acesta multe visuri... Nu-i aşa? Şi ce dacă! De aceea avem anii următori. Să ne ajute Dumnezeu să fim sănătoşi şi să reuşim să facem lururile cât mai bine!

Anul acesta am învăţat multe despre oameni, dar şi despre mine. Am învăţat că n-are nicio importanţă cum se poartă ceilalţi cu mine, că nu întotdeauna le pot influenţa sentimentele şi comportamentul faţă de mine, dar că este foarte important cum mă port eu. Am învăţat că uneori e prea târziu să mai educi pe cineva şi că anumiţi oameni nu pot fi schimbaţi niciodată, că ei doar se prefac şi îşi însuşesc măşti, în funcţie de interesele lor, pentru a fi acceptaţi, plăcuţi...

Ştiam, dar a fost nevoie de multe încercări ca să înţeleg că florile au nevoie de lumină, de căldură şi de dragoste pentru a creşte frumos şi că în sufletele în care lumina, căldura şi iubirea nu răzbat, nu vor creşte flori şi nu va exista frumuseţe vreodată. Şi totuşi, am sădit flori frumoase în anumite suflete întunecate, dar mărăcinii şi buruienile otrăvitoare le-au ucis, aducându-mi multă mâhnire...

Am mai învăţat în acest an să accept că iubirea unor oameni este doar declarativă şi că durează doar atâta timp cât eu servesc intereselor lor. Am învăţat să înţeleg şi să preţuiesc "te iubesc"-urile din priviri, din gesturi, din tăceri...

Dacă ar fi să mulţumesc pentru ceva din tot ce mi-a adus anul acesta, atunci aş mulţumi pentru OAMENI. Oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut, cu care am legat prietenii reale, pe viaţă.

Şi vă mulţumesc şi vouă, cititorilor mei, pe care vă consider prieteni!

Am învăţat multe de la voi. De multe ori, gândurile pe care mi le-aţi lăsat aici au fost ca nişte mângâieri pentru mine. Recunosc, m-aţi răsfăţat excesiv, m-aţi copleşit cu dragostea voastră şi cu aprecieri, dar asta nu m-a făcut să îmi iau lumea în cap şi nici să mă cred importantă, ci m-a responsabilizat, m-a făcut să îmi doresc să fiu demnă de voi, de aprecierile, de încrederea şi de iubirea voastră.

Mă laud tuturor cu voi şi pe bună dreptate, fiindcă aici sunt numai oameni minunaţi, atât de diferiţi şi totuşi, atât de asemănători prin prisma frumuseţii sufletelor voastre!

Da, sunt mândră de voi şi vă mulţumesc pentru că mi-aţi arătat că lumea frumoasă există!

Şi trebuie neapărat să vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi ajutat să le facem bucurii acelor suflete pentru care noi am fost aleşi de Dumnezeu ca să îi ajutăm... Vă sunt recunoscătoare!

2013, ai fost un an remarcabil! Îţi mulţumesc pentru tot ce am trăit, pentru amintirile preţioase pe care le-ai adăugat bagajului meu! Am plâns de dor, am plâns de fericire, am râs cu toată inima, am iubit, am mângâiat, am iertat şi am uitat ce trebuia uitat. Las în urmă ceea ce trebuie să aparţină trecutului şi pornesc în 2014 cu brațele deschise larg, pentru a primi oamenii care vor să fie iubiți de mine și pornesc plină de speranţe, de încredere şi de visuri, cu promisiunea că voi face totul cu IUBIRE!