Rămas bun, 2013!

Îmi iau rămas-bun de la un an care mi-a îmbogăţit sufletul cu amintiri nepreţuite, cu oameni minunaţi şi cu lecţii de viaţă care mi-au modelat inima. A fost un an plin, un an în care mi-am împlinit multe visuri şi am reuşit să îmi onorez o mare parte din promisiuni. Dar, mai presus de toate, a fost un an în care am învăţat că uneori, bucuria de a contribui la reuşitele altora este mult mai dulce decât propria victorie. Că uneori, visurile altora devin şi ale tale, iar împlinirea lor îţi umple sufletul cu o lumină aparte. Pentru asta, uneori trebuie să te aşezi pe locul al doilea, dar să simţi că ai câştigat mai mult decât ai fi sperat.

Cineva drag mi-a spus cândva că atunci când nu poţi avea ceva ce-ţi doreşti, înseamnă că „încă nu i-a venit rândul.” Anul acesta am învăţat să aştept. Să am răbdare. Să înţeleg că fiecare lucru vine la timpul lui, că Dumnezeu ştie cel mai bine când şi cum trebuie să se împlinească dorinţele noastre. Şi să am încredere că, atunci când va fi momentul potrivit, tot ceea ce este destinat sufletului meu va ajunge la mine.

Ştiu că şi voi aţi abandonat visuri anul acesta. Şi ce dacă? Anii care vin sunt acolo, înaintea noastră, gata să ne ofere noi şanse. Să ne ajute Dumnezeu să fim sănătoşi, să avem putere şi să facem lucrurile cât mai bine!

Anul acesta am învăţat multe despre oameni, dar şi despre mine. Am învăţat că nu pot controla felul în care alţii se poartă cu mine, dar că pot alege cum răspund. Că unii oameni nu se schimbă niciodată, că doar îşi schimbă măştile pentru a-şi atinge scopurile. Că sunt suflete care nu vor putea niciodată să înflorească, pentru că în ele nu există lumină, căldură sau iubire. Şi totuşi, deşi am sădit flori în astfel de locuri sterpe, am văzut cum buruienile le-au sugrumat. Am simţit tristeţea, dar am înţeles că nu toate grădinile sunt menite să înflorească.

Am învăţat că iubirea adevărată nu are nevoie de vorbe mari, că nu se strigă în gura mare, ci se simte în tăceri, în gesturi mărunte, în priviri care spun mai mult decât o mie de cuvinte. Am învăţat să preţuiesc acele „te iubesc” nerostite, dar atât de puternice.

Dacă ar fi să mulţumesc pentru ceva în acest an, aş mulţumi pentru OAMENI. Pentru sufletele minunate pe care le-am întâlnit, pentru prietenii care mi-au devenit familie, pentru legăturile care s-au născut şi care vor rămâne, poate, o viaţă întreagă. 

Vă mulţumesc vouă, celor care m-aţi citit, celor care mi-aţi dăruit gânduri bune şi mi-aţi încălzit inima cu vorbe pline de lumină. M-aţi răsfăţat, m-aţi copleşit cu dragostea şi aprecierea voastră, dar nu m-aţi făcut să mă simt deasupra lumii, ci mi-aţi dat o responsabilitate: aceea de a fi demnă de voi, de încrederea voastră, de iubirea voastră.

Mă mândresc cu voi şi sunt recunoscătoare că mi-aţi arătat că lumea frumoasă există! 

2013, ai fost un an remarcabil! Îţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai dăruit, pentru lacrimile de dor şi pentru cele de fericire, pentru râsul care mi-a umplut zilele, pentru iubirea pe care am simţit-o, pentru iertările pe care le-am oferit şi pentru uitările care m-au eliberat. 

Las în urmă ceea ce trebuie să rămână în trecut şi pornesc spre 2014 cu braţele deschise, pregătită să iubesc, să sper, să cred şi să visez. 

Iar tot ce voi face, voi face cu IUBIRE!