M-a întrebat azi, cineva, crezând că aş putea explica mai bine, cum se numeşte “boala” celor care caută şi văd numai defectele celorlalţi? Se referea la cei care critică orice, care bârfesc întruna şi care-i dezaprobă mereu pe cei din jur pentru alegerile pe care le fac, începând de la hainele pe care aceştia le îmbracă, până la prânzul pe care îl au în farfurie…
Pe moment m-am gândit că este vorba doar de un spirit critic, apoi mi-am dat seama că această atitudine este determinată de frustrări personale… fiindcă un om nemulţumit de sine şi nefericit se identifică adesea cu un astfel de caracter.
Eu cred că persoanele care sunt mereu preocupate de “defectele altora” (nu că ar fi vorba neapărat de defecte reale, fiindcă de multe ori aceste defecte sunt doar închipuiri și sunt doar scorneli menite să-i minimalizeze pe ceilalţi), sunt pur și simplu frustrate.
Cei care dezaprobă tot, care critică mereu şi nu găsesc nimic bun de spus despre ceilalţi, cei cărora li se par greşite toate alegerile altora şi care simt nevoia să supună atenţiei publicului ceea ce dezaprobă la alţii, au nevoie să îşi confirme mereu că sunt mai buni şi mai presus decât restul lumii. Iar asta arată nesiguranţă de sine şi goliciune interioară.
Sunt foarte obositoare aceste persoane, mai ales dacă ești nevoit să le auzi frecvent recitându-şi pledoariile pline de frustrări, instigatoare şi denigratoare la adresa celorlalţi.
Boala lor? Nu ştiu… sociopatie? Răutate? Singurătate? Sau poate o pustiire a sufletului, care este lipsit de frumosul care i-ar face să iubească oamenii, să îi accepte aşa cum sunt, să le respecte alegerile şi să le vadă părţile frumoase…
Sau, poate că sunt doar infatuați. Poate chiar se cred mai presus de toată lumea, mai buni, mai frumoși, mai deștepți, niște mici Dumnezei îndreptățiți să aprobe și să dezaprobe ceea ce facem, spunem și suntem noi, oamenii normali...
Sunt diferite si diferite motive pentru care oamenii critica. Nu i-as cataloga si nici nu i-as numi pentru ca oricum nu se vor schimba...la fel cum mereu generatia noua va fi criticata iar si iar.
RăspundețiȘtergereDin pacate, in tot ce ai spus ai dreptate si sunt multi astfel de oameni, iar cand mai e si persoana de langa tine asa, este foarte greu. De ce? Pentru ca, sunt mereu incarcati de energie negativa, nimic nu ii multumeste si mereu au ceva de obiectat, nu este un subiect general ca si critica noii generatii, este ceva mai mult personal deoarece afecteaza direct. Se hranesc din imperfectiunea celor din jur si pot instaura chiar o teroare celor din jur deoarece daca nu este totul cum isi doresc ei, iti pot face viata extrem de grea, transmitand asupra celorlalti toate frustrarile si nemultumirile lor. Nu este ceva ce trece, sau poate fi schimbat de cineva, ei nu se vor schimba, si de asemenea sunt foarte precauti cu persoana lor, nu doar ca mereu vor fi mai presus decat ceilaltli sau cel putin se cred, ci vor lupta ca sa evidentieze defectelel celorlalti ca sa evidentieze calitatile proprii. De asememena, foarte greu le castigi increderea pe care o poti pierde intro secunda, iar cand vine vorba de iubire, este agonie si extaz.Si eu cred ca este o boala http://psihoterapie.wordpress.com/2009/11/01/despre-paranoia/
RăspundețiȘtergereCata dreptate ai ! Si cum ai spus....daca traiesti cu acea persoana in casa ce mai faci ? Si nu tine de tine sa o alungi.....doar plecand tu si ......cred ca intelegi ce zic nu ? Plus ca acea persoana nu e un iubit,sot e tatal tau si pana cand nu esti pe propriile tale forte.....cam greu
ȘtergereAm si eu destui oameni din acestia in jurul meu si nu mai stiu ce sa ma mai fac cu ei... Pana acum ma certam cu ei si incercam sa-i conving ca nu fac bine ceea ce fac, dar mi-am dat seama ca nu ii pot schimba. Cred ca cel mai intelept lucru e sa te indepartezi de astfel de oameni, ca sa nu te traga ei in jos. Si cand fac parte chiar din familia ta, atunci e cel mai greu, ai de ales intre a trai mai departe sub influenta lor negativa sau a-ti urma propria cale fara sustinerea lor, chiar singura pe lume, daca e nevoie.
RăspundețiȘtergereIrina, iti multumesc pentru acest articol. Intamplator, chiar aveam o discutie cu cineva chiar pe aceasta tema,cu cateva minute inainte de a citi ce ai scris :) Daca imi permiti, as dori sa adaug ceva ce am observat si eu datorita interesului de lucru cu oamenii si a profesiei de psiholog. De fapt, oamenii functioneaza precum niste oglinzi..Menirea unora este sa ii utilizeze pe cei din jur pe post de oglinda, sa scoata in evidenta defecte, sa critice sa insulte ceea ce de fapt se afla in propria persoana, aspecte care se afla mai intai in interiorul lor si ii nemultumesc si pe care le vad , oglindite in altii. Freud a numit acest lucru, proiectie. Mai exista o categorie, oamenii "oglinda" , acei oameni care se lasa utilizati pe post de oglinda, care permit sa fie jigniti si injositi chiar daca, poate unele din acele "oglindiri" nici nu ii definesc. In cazul acesta, un proverb romanesc spune "nimeni nu te poate tine in inferioritate , fara consimtamantul tau". Totul depinde si de propriul mod de privire a lucrurilor si de cat de dispusi suntem sa fim obiectivi si maturi atunci cand definim pe cei din jur si cat de mult permitem sa fim "oglinzile" celor din jur , tinta injuriilor, criticilor, negativitatii lor. Astfel avem si sansa sa devenim oameni frumosi, cu suflete deschise care sa ofere raze de lumina si speranta si celor din jur, asa cum faci si tu.Mult succes in tot ce faci ! :)
RăspundețiȘtergereAi perfecta dreptate......si nu doresc nimanui sa aibe alaturi o pers de genul asta.Eu suport in fiecare zi o pers cu un astfel de comportament si va spun din toata inima ca este fff greu si foarte chinuitor.
RăspundețiȘtergere