Vorbind despre mine, te descrii pe tine

Ca răspuns la anumite întrebări de genul: “De ce nu te iei de Cutărescu pentru că te bârfeşte” şi lista continuă cu “te copiază”, “ţi-a făcut rău”, “spune minciuni despre tine”, etc…

Detest conflictele şi discuţiile, mai ales cu oameni de la care nu pot avea așteptări. Mi se pare penibil să trag pe cineva de guler pentru că are caracter mizerabil. Fiecare este liber să fie cum vrea, până la urmă nu eu plătesc pentru greșelile altora. 

Părerea mea este că orice bârfă îl murdărește pe bârfitor, nu pe cel bârfit, așadar este inutil să încerci să îți aperi imaginea. 

Am preferat să îmi văd de treburile mele și să îi las pe cei care nu mai pot de grija mea să spună ce vor. Nici măcar nu mă pot supăra pe aceste persoane, fiindcă sunt demne de compătimit dacă au preocupări atât de mici și dacă nu se respectă nici măcar într-atât încât să nu se facă de rușine cu purtarea de țațe. 

Nu am încercat să comunic cu astfel de persoane fiindcă ele nu merită timpul și atenția mea și pentru că acele ființe nu înseamnă nimic pentru mine, nici măcar atât cât însemn eu pentru ele dacă îmi dedică timp și energie ca să vorbească despre mine. 

Sunt un om rezonabil, deci nu pot avea așteptări nerealiste de la persoane care nu-și pot  depăși condiția. 
Tata avea o vorba: “Unui om în pielea goală, n-ai ce să-i ceri din buzunar.” 😀

Oamenii nu te bârfesc pentru că ești mai rău decât ei, ci pentru că ești mai bun. Pentru că le ești superior. Ei nu îi bârfesc pe cei care nu contează, ci pe cei de care se tem.

A intra în conflicte cu astfel de oameni ar însemna degradare, timp pierdut şi nervi irosiţi.

Toate acţiunile acestor oameni vorbesc despre ei înşişi: despre valorile lor, despre preocupările lor, despre calitatea lor umană.

Mai important decât să îmi revendic eu drepturile şi să îmi apăr reputaţia pe care unii încearcă să mi-o păteze sperând că așa vor părea mai buni și mai mari decât mine, este ceea ce sunt eu. Ceea ce ştiu eu despre mine. Nimic nu se compară cu un suflet plin de pace şi mulţumit, cu o conştiinţă curată şi cu libertatea de a putea susţine privirea oricui, fără a mă ruşina de cine am fost şi de ceea ce am făcut. Despre mine nu se poate spune că am făcut rău, că am adus prejudicii materiale sau de imagine, că am datorii, că m-am purtat nedemn și că nu am fost corectă. 

Nu mă voi supăra niciodată pe cei care mă bârfesc. Știu că ei fac asta din lipsă de viață personală, din invidie, din frustrare și din dorința de a se evidenția cu ceva. În lipsă de calități cu care să se poată afirma, ei cred că minimalizându-i pe alții vor părea mai mari. 

Sunt nefericiţi, iar eu pe oamenii nefericiţi chiar nu mă pot supăra. 

Le doresc să își găsească pacea, echilibrul, demnitatea și oameni buni, nu naivi inutili care să le asculte cu gurile căscate bârfele pline de aberații și care să-i încurajeze să fie nedemni.