Într-o împrejurare anume mi-a venit în
minte următorul gând: dacă aş şti că scriu ultima oară ceva, oare ce le-aş
scrie cititorilor mei? Ce le-aş spune?
Răspunsul a venit imediat. Primul lucru pe
care l-aş scrie ar fi: „Vă mulţumesc!” Le-aş mulţumi tuturor celor care m-au
citit pentru fiecare clipă pe care au petrecut-o ca să îmi cunoască gândurile.
Le-aş mulţumi pentru fiecare gând bun trimis, fiindcă toate gândurile bune
primite au fost pentru mine ca nişte mângâieri. Le-aş mulţumi pentru momentele
în care au avut răbdare să îmi regăsesc pacea şi optimismul și pentru faptul că
nu s-au grăbit să mă judece și să mă părăsească atunci când nu am fost pe
placul lor.
Apoi, le-aş spune cât sunt de minunaţi. Da,
le-aş aminti că fiecare în parte este o minune, că fiecare are ceva frumos,
ceva unic de dăruit și mai ales că fiecare are dreptul la fericire! Aş încerca
să îi conving să renunţe la complexe şi la prejudecăţi, să nu îşi mai impună
limite şi interdicţii, să trăiască din plin tot ce le oferă viaţa, să se bucure
de fiecare clipă şi să înveţe din fiecare deziluzie. Le-aş mai spune că
frumuseţea nu e definită de un chip într-un anume fel, nici de un corp armonios
şi în niciun caz de machiaj, de haine sau de bijuterii frumoase. Şi că bogăţia
unui om nu se măsoară în lucrurile pe care le are, ci în comorile pe care le
poartă în suflet şi în faptele lui bune, în toate cuvintele prin care a oferit
învăţătură, mângâiere, speranţă, curaj, dar şi în momentele în care s-a dăruit
semenilor lui. Aşa cum a ştiut. Aşa cum a putut.
Le-aș spune să ierte și să uite ceea ce i-a
rănit, să își elibereze sufletele de toată încărcătura negativă și de durerile
nemeritate.
Şi le-aş mai scrie oamenilor care mă citesc
că nimic nu este imposibil în viaţă, că niciodată nu e prea târziu să devină
cine doresc să fie, că pot trăi într-o lună ceea ce nu au trăit o viaţă, că pot
iubi cu o pasiune nebună chiar şi după ce au trecut cu mult de a doua tinereţe,
că bătrâneţea nu e decisă de vârsta biologică şi că tinereţea este o stare a
sufletului - una care nu îţi fură curajul de a face lucruri, nici bucuria de a
trăi intens.
Le-aş mai scrie că omul decide cât de
fericit şi de împlinit este şi i-aş asigura că nu au nevoie de mult pentru a
avea totul şi nici de titulaturi şi de funcţii pentru a fi cineva.
Şi le-aş mai scrie că îi rog să nu se mai
irosească pentru lucruri mărunte, să preţuiască fiecare minut al vieţii, să se
bucure de natură, să caute compania oamenilor buni, să râdă cu toată inima şi
să plângă atunci când sufletele le sunt încărcate cu dureri şi regrete.
I-aş sfătui să nu amâne nimic, să spună cât
mai curând acel „Iartă-mă!” și acel „Te iubesc!” pe care le țin ferecate în
suflete, de teama că vor fi respinși.
Și neapărat le-aș cere iertare dacă
vreodată nu am avut răbdarea pe care ar fi trebuit să o am, dacă nu am știut să-i
ascult, dacă nu am fost capabilă să transmit ceea ce mi-aș fi dorit, dacă
printr-un cuvânt nelalocul lui am furat pacea vreunui suflet.
Probabil că aş scrie mult încercând să
cuprind tot ceea ce aş vrea să le spun, dar scriind am realizat că tocmai ele,
cuvintele, sunt atât de neînsemnate şi de sărace atunci când vrei să exprimi cu
ajutorul lor sentimente grandioase, cum ar fi dragostea, respectul,
preţuirea...
Şi nu, nu mi-aş lua lua rămas bun. N-aş
spune că e ultimul text pe care îl scriu, nu m-aş smulge din sufletele
cititorilor mei, ci le-aş lăsa speranţa că voi reveni într-o zi să scriu din
nou pentru ei.
Dar le-aş spune că pentru mine nu au fost
simpli străini, că am crezut în ei, că tot ce am scris a fost scris din iubire
pentru ei, cu iubire pentru ei, cu sufletul deschis și cu încrederea că mă
destăinui celor mai buni prieteni.
Şi le-aş dori să aibă parte de tot ceea ce
iubesc, să fie protejaţi de Dumnezeu, să nu cunoască teama, singurătatea şi
durerea, să se bucure din plin de viaţă, de tot ce e frumos, de oameni, de pace
şi de toate şansele care li s-au dat.
Apoi m-aş semna cu câteva lacrimi, pe care
ei nu le-ar vedea, dar care ar uda florile pe care eu le-am sădit în sufletul
meu, special pentru oamenii minunaţi care m-au citit.
Vă iubesc și vă mulțumesc pentru că faceți
parte din lumea mea frumoasă!
esti o frumoasa,un suflet bland si bun care ne umple sufletele de bucurie mereu!!! sa iti dea D-zeu tot ce este mai frumos pe lumea asta si sa ai multa sanatate!! te pup,Irina!!!
RăspundețiȘtergereIrina draga ,eu te astept cu drag...sa ai sarbatori fericite si pline de bucurii si dragoste.
RăspundețiȘtergereTare grele gandurile acestea, s-a rupt ceva din mine numai gandindu-ma. Fara tine, scrierile, faptele si prezenta ta nimic nu ar mai avea sens. Bunatatea si maretia ta merita toate lacrimile.
RăspundețiȘtergereIrina astazi e ziua mea ,si am citit postarea ta de astazi ,a mers la suflet ,te pup Maria
RăspundețiȘtergereSi noi iti multumim ! Pentru tot ! Eu iti multumesc pentru cele 2 zile minunate in care ti-am citit cartea :) dar...mai vreau. Mi-e dor....in fiecare zi ! Multumesc !
RăspundețiȘtergereEmotionant si cuprinzator! Minunat! Multumiri pt ca impartasesti frumusetea sufletului tau, cu noi toti.
RăspundețiȘtergereIrina, şi eu îţi mulţumesc pentru că ai făcut precizarea "Dacă aş şti că"... alcumva, dacă nu citeşti cu atenţie şi dacă mai stai şi aiurea cu inima, mai că-ţi vine să te "sparii" ;-)
RăspundețiȘtergereKeep going! Congrats!
Tare inteleapta mai esti draga Irina
RăspundețiȘtergereIrina sper din tot sufletul ca esti bine si nu "vizitele" tale pe la spital te-au facut sa scrii asta!Sper ca ultima ta postare sa fie peste zeeeeeci de ani inainte!!Sanatate maxima iti doresc!!
RăspundețiȘtergereAstept sa revii🌺
RăspundețiȘtergereImpresionante randuri! Esti o persoana deosebita, care ne aduci bucurie in suflet . Iti doresc tot binele din lume si sper sa gasesc cat de curand aici, un nou articol. Cu drag,
RăspundețiȘtergereCu drag!
RăspundețiȘtergereEsti o minune, Irina! Stiu ca ti s-a mai zis, dar e bine sa auzi asta mai des pentru ca meriti! Citesc toate postarile tale. Nici nu imi gasesc cuvintele pentru a descrie ce transmiti celor din jur! Te imbratisez, frumusete!
RăspundețiȘtergereIti multumesc...am trait azi un sentiment care,spre rusinea mea - am 25 de ani, nu l-am simtit niciodata : placerea de a citi...citind "Fluturi"...
RăspundețiȘtergereArmonie, curaj si iubire . Frumos spus !
RăspundețiȘtergereAdor sa citesc randurile scrise de tine,scrii atat de frumos si fluid incat nici nu realizezi cand trece timpul..ti-am citit primul capitol din fluturi pe nerasuflate,dupa ce imi adormea puiutul de cateva saptamani si trebuia sa ma asigur ca doarme intr-adevar :) acum astept cu nerabdare sa primesc si cartea !!! Ai un suflet minunat,scrii impecabil,frumos,simplu si cu suflet,multumesc ca existi !
RăspundețiȘtergereAm citit primul volum din Fluturi in 2 ore si ceva, si desi trebuia sa ma trezesc pentru serviciu in urmatoarele 2 ore, am pus capul pe perna atat de încărcată pozitiv incat m-am trezit mai odihnita ca niciodata..Am ajuns la muncă si am povestit tuturor cat de frumos scrii si ce frumos suflet trebuie să ai. Am ocolit volumul 2 cateva zile de teama ca nu voi putea sa il las din mana, asa cum patisem cu primul..si asa a si fost. L-am savurat pe nerăsuflate. Primul volum m-a facut sa zâmbesc, cu sufletul, cu chipul..La al 2 lea însă am plâns, cum nu mai plansesem demult, poate de cand am pierdut-o pe bunica. Ai reusit sa transmiți prin Fluturi multe sentimente si sunt sigură ca multi le-au trăit alaturi de tine, asa cum am pățit si eu. Iti multumesc pentru ca reușești sa aduci la viață oameni, sentimente, trăiri. Toate persoanele care au citit cărțile tale, la recomandarea mea, au fost de acord ca in final mai vroiau sa citească, sa viseze, sa simtă. Am vrut să iti multumesc de multe ori dar nu am avut curajul, nu stiu de ce. Nici nu stiam cum si unde as fi putut să o fac. Am ales astazi însă aceasta pagina si sper din suflet sa apuci sa citesti si cuvintele mele. Multumesc inca o data Irina, pentru tot ce vrei să faci frumos in jurul tau si pentru ca fara sa vrei , uneori ii ajuți si pe altii sa faca la fel. Te îmbrățișez cu drag, Beatrice.
RăspundețiȘtergereDacă aș ști că ai scrie ultima postare, eu aș spune...
RăspundețiȘtergereCe hoți de vise oarbe din mine te-au furat
Și cine te ascunde în umbre de tristețe,
De nu-mi răspunzi în oaza nestinsului oftat
Ce nostalgii străine te-au nins iar cu tandrețe?
Ce straie de-nserare te-au dezbrăcat de mine
Și unde să-ți caut dorul cu suflet exilat?
De toate-s vinovată, eu nu știu fără tine,
Nici să-nfloresc din muguri, nici să zâmbesc curat.
Ce ore blestemate te-au rătăcit hapsâne
De nu îți simt parfumul, nici licărul din gene?
Pendule sacadate în amânări păgâne
Îmi adâncesc amarul în nopți de Sânziene.
Ce sunt fără de tine? Solstițiu de opreliști.
Mi-e inima rănită și nu găsesc răspuns,
Veșminte sângerânde brodate cu neliniști
Și-o vină fără vină cu suliți m-a străpuns.
Ce fluturi ai iubirii să îți trimit în noapte
Să îți măsoare dorul prin care eu te chem,
Să simți și tu dezastrul bețiilor din șoapte
Și cum să strig mai tare prin vânturi care gem?
Ce ploaie de risipă, ce doruri, ce dileme?
Cu mine plâng toți sfinții și ochi de înger blând,
Îi reproșez secundei că nu vrea să te cheme,
De-ai auzi suspinul prin maci de dor arzând……
Popa Ines Vanda ~ PRIN MACI DE DOR
Multumesc Anonim pentru aprecieri, Popa Ines Vanda!
ȘtergereEsti pur și simplu incredibilă!
RăspundețiȘtergereParfum de maci sa iti alinte sufletul mereu Anonim!
Ștergere