Postul este o alegere personală



Nu am înțeles niciodată de ce unii dintre cei care se arată a fi foarte evlavioși, care se închină înainte de fiecare îmbucătură și în dreptul fiecărei biserici, care merg cu rigurozitate la toate slujbele și țin posturile cu strictețe, trăiesc cu impresia că restul oamenilor, adică cei care nu se manifestă la fel, sunt mai puțin credincioși și automat plini de păcate, că sunt niște suflete pierdute, rătăcite de la calea cea dreaptă. Pentru că, uneori, deranjează atitudinea trufașă a celor care  dau peste nas tuturor cu faptul că ei țin post, deranjează aerul lor superior, privirile lor compătimitoare și remarcile lor deplasate și pline de judecăți de „valoare” la adresa celor care aleg să facă ceea ce cred ei de cuviință, nu alții. Ar trebui să nu uităm niciodată că nimeni nu știe ce simte un om, nici câtă credință are, nici pe cine, cât și cum iubește. Pentru că nu toți oamenii se manifestă la fel și nu toți își arată în mod public credința și dragostea. Și foarte bine fac, nu suntem toți croiți după același tipar sufletesc și emoțional, suntem diferiți. Gândim, simțim și acționam diferit și nu e nimic rău în asta.

Pentru cei care duc grija altora, să știți că postul n-are nicio treabă cu ce fac alții. Este strict o alegere personală și nu este obligatoriu. Iar a mânca "de dulce" în perioada postului nu este o infracțiune, nici o depravare. Poate fi o necesitate sau pur și simplu o alegere. Așadar, încetați să-i mai judecați cu asprime și răutate pe cei care nu țin post și aleg altceva, nu ceea ce alegeți voi. Și nu-i mai judecați nici pe cei care țin post. Că așa sunt unii, judecă pe toată lumea.

Dragii mei, eu tare mă mir că nu ați aflat încă lucrurile cele mai importante care țin de credință, și anume că postul presupune neapărat și bunătate, cumințenie, respect și îngăduință și iubire față de semeni. Și neapărat smerenie. Că postul n-ar trebui să fie un act de bravură și nici motiv de ceartă și dezbinare între oameni. Nici de trufie, nici încercare de validare socială.

Bănuiesc că ați observat și voi că există prea multe conflicte între cei care țin post și cei care nu țin, între vegetarieni și cei care consumă carne și se pare că unii nu înțeleg că fiecare om are dreptul să facă alegeri după bunul plac și, de ce nu, după posibilități. Nimeni nu are dreptul să vă spună cum trebuie să trăiți și mai ales nu are dreptul nici un om să vă insulte pentru că aveți un alt mod de a vedea lucrurile și de vă duce viața.

Eu le-aș spune tuturor înverșunaților care vor să dicteze altora ce și cum să facă, să țină post sau să fie vegetarieni și să se bucure de reușita lor, dacă pentru ei acestea reprezintă niște încercări, niște lupte și la final niște realizări. Să nu strâmbe din nas și să nu privească de sus când văd că alții au ales altfel decât ei sau că, pur și simplu, unii poate că au încercat și s-au lăsat păgubași. Fiecărui apărător al dreptății personale (atenție, repet: personale, nu universale!), i-aș spune că a te purta de parcă tu ai fi fără de păcat, este un păcat. A te purta de parcă tu te-ai născut perfect și nu te-ai confruntat niciodată cu neputința sau cu lipsa ambiției și a motivației este închipuire pură... Nu te purta de parcă alegerile tale sunt cele corecte iar ale altora sunt greșite. Chiar de-ar fi așa, nu e dreptul tău să judeci pe nimeni, ar trebui să știi asta, mai ales dacă ai cu adevărat credință. Nu-i trata fără respect și de sus pe cei care au ales altfel decât tine. Dacă ei nu postesc astăzi, nu înseamnă că sunt mai răi decât tine, așa cum tu nu ești mai bun decât ei doar pentru că postești. Dacă ei nu postesc astăzi, nu înseamnă că nu vor posti în viitor. Iar tu, de unde știi că vei putea posti mereu?

Privește doar în farfuria ta, în casa ta și în sufletul tău. Pentru alegerile celorlalți nu ești tu răspunzător, nu vei plăti tu, nu vei fi tu judecat. Dar pentru atitudinea ta față de ceilalți, da. Pentru felul în care i-ai arătat cu degetul, pentru că te-ai crezut mai presus de ei, pentru că i-ai privit cu aroganță, pentru că ai fost nemilos și intolerant cu neputințele sau alegerile lor, pentru că te-ai considerat mai bun, da. Pentru astea de mai sus va veni o vreme când vei fi și tu judecat. Și nu neapărat de către oameni, deși sunt convinsă că s-ar putea găsi destui care să o facă...

Ca să pricep mai bine, explicați-mi voi, cei care le știți pe toate, că nu înțeleg: în post nu mâncăm animale, dar ne mâncăm între noi?


Fragment din cartea Iubirea te învață 


Niciun comentariu

Te încurajez să îți folosești numele real atunci când lași comentarii. ヅ