Ceva "de iubire"

„Există o singură măsură a iubirii: aceea de a iubi fără măsură.”

- St. Bernard de Clairvaux

Într-o zi, câţiva copii au vrut să se amuze pe seama unui băiat din cartier care era naiv şi inocent. Adolescentul suferea de retard mintal şi era destul de credul atunci când oamenii îi arătau bunăvoinţă. Copiii i-au cerut să intre într-o farmacie și să întrebe dacă au niște medicamente ciudate…

 Băiatul, încântat că le poate fi de folos acelor copii, a intrat cu multă îndrăzneală în farmacie şi s-a aşezat la rând. Copiii au intrat şi ei, dar au rămas lângă uşă, așteptând curioși reacţia farmacistei şi a băiatului care urma să se expună penibilului.

- Aveţi pastile de iubire? a întrebat băiatul cu voce tare şi foarte sigur pe el.

Copiii au izbucnit în râs şi, mulţumiţi că şi-au făcut jocul, au ieşit repede din farmacie. Farmacista a înțeles imediat jocul copiilor şi l-a privit pe băiat câteva clipe.

- Avem ceva, dar nu pastile. Doreşti?

- Da, a spus băiatul convins.

Atunci, farmacista a ieşit de după tejghea şi s-a apropiat de băiat. A observat că, afară, ceilalți copii urmăreau scena prin fereastră şi, fără să mai stea pe gânduri, l-a îmbrăţişat pe băiat. O îmbrăţişare lungă, călduroasă, plină de iubire. Băiatul nu a părut mirat şi a primit îmbrăţişarea bucuros.

- Îmbrăţişările sunt din iubire și fac foarte bine la sănătate. Acum, du-te şi dă-le şi copiilor de afară, că au mare nevoie, da? a spus farmacista.

Băiatul i-a mulţumit şi a ieşit afară, cu braţele larg deschise, ca să ofere îmbrăţişări. Zâmbetele satisfăcute ale copiilor s-au transformat în priviri vinovate. Aceştia n-au putut refuza îmbrățișarea sinceră a băiatului, pentru că ar fi trebuit să îi ofere explicaţii, iar întâmplarea le-a oferit o lecție pe măsura intenţiei şi a faptei lor…

Fragment din Cartea Insomnii