Îți mulțumesc, tată!

Îți mulțumesc, tată, pentru că m-ai învățat…

… să nu râd niciodată de oameni, de defectele lor, de slăbiciunile pe care poate și le ascund cu greu, pentru că fiecare își poartă o poveste pe care eu nu o cunosc.

… să nu umilesc pe nimeni, să nu privesc de sus, să nu mă cred mai presus decât altcineva, căci valoarea unui om nu stă decât în bunătatea cu care îi tratează pe ceilalți.

… să nu telefonez la ore nepotrivite, să respect timpul și liniștea oamenilor, să nu tulbur, să nu fiu o prezență care deranjează.

… să nu iau ultima prăjitură de pe platou și nici ultima bomboană din cutie, pentru că, oricât de mult mi-aș dori-o, poate există cineva care are mai multă nevoie de ea decât mine. Și că bucuria de a dărui e mai dulce decât orice desert.

… să nu arăt cu degetul spre defectele altora, să nu umbresc pe nimeni doar pentru a-mi evidenția propria lumină, căci frumusețea adevărată nu înseamnă să arăți slăbiciunile altora, ci să le descoperi calitățile.

… să nu povestesc vreodată despre binele pe care l-am făcut, să nu aștept recunoștință și să nu consider că ajutorul oferit mă face mai mare, ci mai umană.

… să nu îi spun niciodată cuiva "Ți-am dat" și să nu îi amintesc că a primit ceva de la mine, pentru că generozitatea adevărată nu se strigă.

… să nu mă laud cu ceea ce am, căci, dacă m-aș măsura prin lucrurile mele, ar însemna că fără ele sunt nimic.

… să nu las niciun gest frumos neîntors, să nu rămân datoare celor care au fost buni cu mine, să știu să spun mulțumesc nu doar în vorbe, ci și în fapte.

… să iert. Să iert fără a mă simți generoasă, să iert nu pentru ceilalți, ci pentru mine, pentru liniștea sufletului meu, pentru că iertarea nu înseamnă slăbiciune, ci eliberare.

… să nu întind mâna decât pentru a dărui, nu pentru a cere. Să fiu un sprijin, nu o povară.

… să respect mereu ceea ce alții iubesc. Să nu râd de visurile nimănui, să nu desconsider pasiunile cuiva, să nu striveasc frumusețea pe care altcineva o prețuiește.

... că un om care se respectă nu se coboară la mărunțișuri, nu își pierde timpul cu răutăți și invidii, nu își hrănește sufletul cu bârfe și resentimente, ci își vede de drumul său, lăsând în urmă doar lumină.

… că oricât aș fi de obosită, oricât de mult aș avea pe suflet, trebuie să rămân un om frumos, să nu las durerea să mă transforme într-un om rău, să nu las nefericirea mea să devină un motiv de a-i răni pe ceilalți.

… că bunătatea nu înseamnă slăbiciune, ci putere, că un om care iartă și care dăruiește fără să ceară nimic în schimb este un om cu adevărat bogat.

… că respectul se câștigă prin ceea ce sunt, nu prin ceea ce am, că nu trebuie să mă înclin niciodată în fața nimănui doar pentru că are mai mult, dar nici să privesc de sus pe cineva doar pentru că are mai puțin.

Îți mulțumesc, tată, pentru toate lecțiile pe care mi le-ai sădit în suflet, ca pe niște semințe ce au prins rădăcini adânci, învățându-mă să trăiesc frumos și să fiu un om drept.