„Învinge durerea,
Râzi cât se poate,
Căci tot la zi ajunge
Şi cea mai lungă noapte.”
William Shakespeare
Ştii ceva? Scapă de starea asta deplorabilă, de supărare.
Nu merită!
Te-aş întreba: câţi dintre oamenii pentru care te consumi
acum şi pentru care ai sufletul tulburat și îngreunat sunt lângă tine să îți
vadă tristețea și zbuciumul? Câți te țin în brațe și încearcă să îți aline
tristețea și singurătatea? Câţi dintre ei ţi-au fost alături când ţi-a fost
greu? Câţi ţi-au alinat durerile şi câţi ţi-au înţeles slăbiciunile şi
rătăcirile omeneşti, fără a te judeca? Câţi au alergat grăbiţi spre tine să îţi
aducă ceva atunci când îţi lipsea? Câţi dintre ei ţi-au şters lacrimile atunci
când plângeai însingurat? Câţi au contribuit la ceea ce eşti şi ceea ce ai
acum? Câți se bucură pentru reușitele tale și câți suferă pentru pierderile
tale? Câți ți-au adus fericirea la ușă? Câţi dintre ar renunţa acum la
confortul lor și la pacea lor sufletească pentru tine? Dacă mâine toată lumea
s-ar întoarce împotriva ta, câţi s-ar lupta cu ea pentru tine? Dacă mâine s-ar
spune minciuni despre tine, câţi ţi-ar lua apărarea și câți le-ar asculta
curioși? Câţi dintre ei te cunosc cu adevărat? Câţi dintre ei te iubesc şi câţi
doar te folosesc?
Înţelegi despre ce vorbesc? TU eşti tot ce ai mai de
preţ, tu eşti cel mai bun prieten al tău. Tu depinzi toată viaţa numai de tine.
Doar tu te vei putea privi obiectiv, doar tu îţi vei putea înţelege
slăbiciunile, neputinţele, durerile şi rătăcirile. Doar tu te vei putea ajuta
singur mereu.
Nu mai suferi, nu te mai consuma, nu te mai irosi. Nu
merită. Nimeni.
Cat de adevarat... Cuvintele tale reusesc sa aline multe suflete.
RăspundețiȘtergereCel putin eu, de cand ti-am citit cartile si acum continuand cu acest blog, pot afirma ca mi-am schimbat perspectiva in ceea ce priveste viata si multe alte aspecte importante. Toata admiratia!
Mulțumesc! Gânduri bune cu drag!
ȘtergereCred ca multe persoane se regasesc in textul pe care l-ai scris "cuiva".SI eu, la fel ca andreeabeatrice, de cand ti-am citit cartile si blogul mi-am schimbat perspectiva de viata si incerc sa gasesc puterea in mine, pentru ca dupa cum ai zis tu, nimeni nu iti este alaturi atunci cand chiar ai nevoie.
ȘtergereIti multumim pentru ca ti-ai impartasit poveste de viata cu noi si ne dai atatea sfaturi bune!
Te admir si te iubesc pt.tot
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Gânduri bune cu drag!
ȘtergereCred ca tuturor ni se potriveste asta...De multe ori imi reamintesc ca nu merita pentru nimeni..din pacate uneori mai uit.Asadar, am hotarat sa imi pun acest articol desktop, sa imi fie mai la indemana....pentru a-l accesa mai des,pana imi intra in cap pentru totdeauna..superb, felicitari!
ȘtergereAi dreptate
RăspundețiȘtergereSi totusi cat de trist ca e asa, insusi faptul ca lucrurile stau asa e deprimant, insa nu e la fel la altii, de regula cei care nu merita au parte de tot ce e mai bun din viata!
RăspundețiȘtergereSi cine stabileste cine merita si cat?
ȘtergereEu, când este vorba de viața mea!
ȘtergereLiana
Cu toate acestea, noi suntem un produs social. Oamenii care te-au dezamagit te-au invatat o lectie care duce spre dezvoltarea ta. Daca incetam sa vedem lacrimile ca pe o tristete a propriului ego si incepem sa le consideram o lectie a progresului spiritual, lucrurile se schimba. Oamenii merita timpul lor, atat timp cat traiesti viata ta, nu a altora. Un articol foarte bun!
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Gânduri bune cu drag!
ȘtergereBuna ziua!
ȘtergereCuvintele scrise cu suflet de catre dvs. m-au ajutat sa depasesc momente grele! Multumesc.
Nimeni, in afara de Dumnezeu, nu vede si nu intelege ceea ce traim, prin ce trecem...Sunt de acord cu dvs, nimeni nu merita suferinta noastra!
Pe mine nu m-au ajutat cuvintele sa trec peste ce simt, adevarate si aplicabile doar ca ... nu eu sunt cea mai importanta persoana din viata mea. Stiu ca suna a denial dar asta simt ...nu doar D-zeu vede, mai vad si altii doar ca se gandesc la ei si nu vor sa participe la suferinta altora ... de inteles daca stai si vorbesti cu oamenii ... nimeni nu e responsabil pentru nimeni, doar eu pentru mine ...
Ștergeremultumesc...frumos sfat..o sa il urmez...
RăspundețiȘtergereNe nastem singuri.Murim singuri.Intre cele doua repere..............
RăspundețiȘtergere"TU eşti tot ce ai mai de preţ, tu eşti cel mai bun prieten al tău. Tu depinzi numai de tine. Doar tu te vei putea privi obiectiv, doar tu îţi vei putea înţelege slăbiciunile, neputinţele, durerile şi rătăcirile... Doar tu te vei putea ridica, fără a avea nevoie de o mână întinsă...
RăspundețiȘtergereNu mai suferi, nu te mai consuma, nu te mai irosi. Nu merită. Nimeni."
Partea de final nu e chiar foarte adevarata.
Aproape niciodata nu ne putem privi obiectiv pe noi insine, avem nevoie de parerea cuiva "din afara" care ne iubeste, care tine la noi cu adevarat. Noi suntem subiectivi cand vine vorba de noi pentru ca nu e lucru usor sa acceptam tot adevarul despre ceea ce suntem.
Adesea slabiciunile, neputintele, durerile si ratacirile ne fac sa nu ne putem vedea cine suntem cu adevarat, ne acopera ochii sufletesti si noi doar ne indreptatim pe noi insine, ne indreptatim actiunile, dar nu ne putem vedea usor si greselile - asta e cel mai greu. Unele lucruri sunt atat de subtile incat nu le putem vedea decat foarte greu singuri.
Si pentru a ne putea ridica intr-adevar, pentru a putea evolua, avem nevoie de tot adevarul despre noi, de aceea, deseori, avem nevoie de altcineva, de parerea sincera si calda a unui prieten adevarat. E suficient sa fie un singur prieten alaturi, dar sa fie adevarat.
Iar suferinta ... are rolul ei si acum pot sa spun ca sunt persoane si situatii pentru care merita sa suferim.
Cine merită nu ne aduce în situații deplorabile... dar, suferim adesea pentru persoane care nu merită. ;)
ȘtergereSi cine merita ne poate face sa suferim ... pentru ca suntem cu totii oameni si gresim.
ȘtergereAdesea noi suferim si din pricina orgoliului din noi care ne face sa vedem deformat realitatea sau sa nu vedem deloc greselile noastre care au contribuit intr-o anumita masura la crearea unei situatii nefericite sau la reactia celuilalt intr-un anumit mod fata de noi.
E adevarat, insa, ca suferim adesea si pentru cine nu merita.
Dar suferinta are rolul ei in formarea noastra sufleteasca.
Foarte adevărat despre suferinţă -însă nu cred ca se merită sa suferim pentru nimeni,lasă urme adânci. Ca este inevitabil sa suferim pentru persoanele dragi din viaţa noastră astă e altă problema numai sa nu ne obişnuim aşa şi chiar dacă e rău sa spunem ca- i bine. Îmi place Irina, felicitări! Eu chiar mă regăsesc în spusele ei şi cred ca are perfectă dreptate : nimeni nu se gândeşte la noi atât de intens decât noi înşine... Te iubesc Irina!
ȘtergerePt Maria: Irina se adreseaza persoanele apte sa sa uite in interiorul lor, exclus sa ceri asta de la persoanele negativiste, care din neputinta fac viata un calvar celor din jur! Nu generalizati, Irina se adreseaza stric acestui segment de persoane........va e clar? Maria, exista si situatiile despre care vorbesti tu, dar face alt subiect1 Ok?
Ștergeredoamne cat adevar graiesti,multumesc ca existi
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Gânduri bune cu drag!
ȘtergereBuna!!!Parca l-ai scris pentru mine:)Cam asa e starea mea....Ti-am citit blog-ul din scoarta in scoarta si te urmaresc zilnic...cartea e fenomenala.O zi faina!!
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Gânduri bune cu drag!
ȘtergereSaptamana trecuta a fost ziua mea, iar prietena mea cea mai buna mi-a facut cadou cele doua volume "Fluturi", initial cand am citit titlul nu m-a atras (ce titlul de carte ciudat am zis in gandul meu in ciuda faptului ca imi plac fluturii foarte mult) , am vazut si numele autoarei nu mi-a spus nimic, eram si mai convinsa ca nu o sa le acord atentie, insa totul a fost perceput gresit, aceste carti mi-a schimbat perceptia despre viata, poate e mult spus si poate multora li se pare exagerat, dar chiar asa este,Irina consider ca este trimisa de D-zeu "sa ne aline sufletele ".Am inceput sa citesc primul volum dimineata in drum spre serviciu la metrou, imi doream sa nu mai ajung la serviciu pentru a putea citi mai mult si asteptam cu nerabdare sa plec pentru a citi din nou, primul volum l-am citit cu sufletul la gura in drum spre si de la munca, iar volumului 2 I-am acordat o jumatate de zi fara sa inteprind alta activitate, mai am vreo 20 de pag ,dar trag de timp intrucat mi-e teama de final..... am plans cand am citit, am ras, am avut momente de slabiciune,momente cand ma simteam puternica, de accea recomand celor care nu le-au citit sa o faca....am invatat sa nu mai judec oamenii dupa aparente si nici daca ii cunosc foarte bine, sa nu'i judec pentru ceea ce fac cu viata lor, am invatat sa ma bucur si de lucruri care nu-mi plac, sa le fac sa fie placute, am invatat sa iert mai usor, am invatat sa fiu mai atenta la oamenii pe care ii cunosc, am invatat sa daruiesc iubire fara sa primesc neaparat in schimb, am invatat sa iubesc si pretuiesc lucrurile aparent banale , am invatat sa respect pentru a primi respect, am invatat sa fiu naturala pentru a fi placuta, am invatat sa iubesc fara bariere si sa ma gandesc la fericirea mea nu la a celora din jur, am invatat multe lucruri frumoase din aceasta poveste frumoasa si trista in accelasi timp, iar acum sunt dornica sa le pun in aplicare ....Irina, stiu ca nu ai timp sa acorzi atentie si sa raspunzi tuturor comentariilor lasate, dar vreau sa-ti multumesc enorm pentru schimbarea pe care ai adus-o in viata mea, ai aparut intr-un moment in care chiar aveam nevoie de asa ceva, initial te-am judecat, dar pe parcurs te-am inteles, m-au rascolit amintirile legate de copilaria ta frumoasa si pretioasa , si am trait fiecare emotie si "portie de fluturi" in legatura cu Robert, esti un om special si vei ramane in sufletul meu simbolizand un fluture viu colorat care mi-a colorat viata....mi-a spus prietena mea si de blogul tau, pe care il citesc zilnic...Mult success in continoare, iar daca finalul volulmului 2 va fi cel nedorit, te rog sa scrii un alt volum cu happy end:)
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Gânduri bune cu drag!
ȘtergereTu nu meriti! E foarte clar! Pana si relatia care o ai e prea mult pentru tine. Alex te iubeste si iti declara dragostea mereu, iar tu scrii texte dedicate altora? Nu e prima data cand observ asta si faptul ca tu nu zici nimic de cat de mult il iubesti. Nu il trata ca pe un obiect pt ca ii va cadea valul de pe ochi, maine poimaine
RăspundețiȘtergereDar tu cine ești ca să decizi ce merit eu și ce nu? Dumnezeu, cumva? Și de unde știi cum mă port eu cu Alex? Crezi că noi ne trăim viața pe net? :)
ȘtergereNu ți se pare ridicol și deplasat comentariul tău? E jenant, zău... sau simțeai nevoia să-ți arăți aici enormitatea?
Doamne,ce lume rea draga Irina?In locul tau ii stergeam comentariul.Se vede clar ca e o persoana dusa cu pluta...:)))
ȘtergereDacã își povestește trecutul nu înseamnã cã îl și trãiește in prezent,nu știu din ce perspectivã vezi tu ceea ce vrea sã transmitã Irina dar știu cã e total eronatã.Nu trãiești acolo cu ei sã le cunoști povestea,pe viitor ar trebui sã te abți de la asemena comentarii.
ȘtergereFrumos din nou , felicitari ! . Anonim 12:19 , iubirea se simte nu se declara ! sa nu judecam aiurea .
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Gânduri bune cu drag!
ȘtergereMultumesc Irina, un articol superb, de ziua mea.:*
RăspundețiȘtergereFrumos si adevarat!Felicitari si spor in toate!
RăspundețiȘtergereVorbele astea imi dau de gandit....
RăspundețiȘtergereMai întâi am renunțat la starea de supărare, la tot ce mă trăgea înapoi, apoi mi-am dat seama cât de bine și ușoară mă simt.
RăspundețiȘtergereȘi am intrat la tine, am citit sfatul pe care, de multe ori coincide cu gândurile mele...(de multe ori se întâmplă asta)
Deși am făcut ce spui tu, înainte de-a te citi..., pentru că am experiență de viață și pentru că știu, la urma urmei când să spun ”gata!”, m-au bucurat cuvintele tale pentru că acum știu că și tu faci la fel.
E-așa de simplu ...
Liana
Tare mi-ar placea sa iti aud vocea... :)
RăspundețiȘtergereDraga mea Irina, citind acest articol m-am intrebat oare de unde stii de fapt caci nu am fost ajutata de nimeni cind mi-a fost greu in multe situatii din viata mea si ca am luat hotariri singura,nimeni nu a fost alaturi cind am fost singura si trista.Bineinteles caci nu ai de unde sa imi cunosti trecutul insa pot sa-ti spun caci parca mi-ar fi adresate mie aceste intrebari.In urma cu doua saptamini am reusit sa cumpar cele doua volume ,,Fluturi" imi place mult. Ma bucur ca existi, de altfel ti-au mai spus-o si altii. Irina sa nu fi trista ,esti foarte iubita
RăspundețiȘtergerecat adevar....
RăspundețiȘtergereInteresant totusi. Ma pot considera un om implinit. De ce? pentru ca am reusit sa raspund la toate intrebarile!
RăspundețiȘtergereSunt o mana de oameni, dar in care ma incred cu viata!
Felicitari,bravo ....la starea de spirit care o am acum,acest articol e ca un balsam pentru sufletul meu....dar cei care judeca nu au decit sa o faca pentru in restu cred ca nu mai stiu nimic bun sa faca,decit da critice si sa judece lumea cum isi traieste viata...draga Irinutza stiu ca esti sensibila,dar cunosti bine cit de rai si criminali pot fi oamemii,sa stii ca te admir si te respect mult...ai grija de tine
RăspundețiȘtergerepup
Buna seara , draga Irina ! Am citit ambele volume pe nerasuflate si pot spune ca mi au placut la nebunie . Dar am o curiozitate . E o poveste adevarata ? Oare de ce noi , femeile , trebuie sa suferim atat de mult capriciile unui barbat , doar pentru ca l iubim ?
RăspundețiȘtergereTOATE CELE BUNE !
pe placul meu Irina....esti ceva rar...rarisim!!!te devorez cu fiecare articol!!!
RăspundețiȘtergereRaspuns corect? Foarte, foarte putini!
RăspundețiȘtergereDintotdeauan am crezut ca nimeni nu merita, dar cum ai zis si tu ajungem sa suferim dupa oameni care nu ne merita pe noi insine. :-<
RăspundețiȘtergereE singurul loc in care ma simt minunat,e aici citindu-ti gandurile bune pentru noi . Iti multumesc pentru starea de bine pe care mi-o aduci in suflet atunci cand citesc ceea ce scrii tu .pupici si mult succes .
RăspundețiȘtergereStii ce e cu adevarat dureros? Cand cea care te "chinuie" este tocmai cea care sta langa tine mereu, te sprijina si te incurajeaza, si daca iti face rau,o face involuntar, pentru ca vrea sa dea un sens vietii si in acelasi timp sa te protejeze. Tu stii ca nu e pe deplin fericita, si ca nefericirea ei in parte iti revine tie, asa ca accepti un compromis prin care nimeni nu e pe deplin fericit si impacat si toti traiesc cu jumatati de masura.
RăspundețiȘtergereEste un sacrificiu inutil de ambele parti, dar nu ai taria sa schimbi ceva de teama ca ca s-ar strica si ultima farama de aparent echilibru existent.
Cred ca cel mai greu este totusi sa ai curajul sa te eliberezi si sa-ti eliberezi partenerul/partenera . Din pacate este ingrozitor de greu si de multe ori, chiar daca cel de langa tine este constient de nefericirea ta si a lui proprie se agata...se opune...dar aceasta "jumatate de masura" pe care o traiesti si tu, si el, se va micsora din ce in ce si ajungi fie sa ranesti mai tare, fie sa te urasti si implicit sa-l urasti pe cel de langa tine. Si totusi, viata pe care o traiesti este A TA, si e alegerea ta cum sa o traiesti...in compromis sau nu. Cel mai greu e sa schimbi ceva, cel mai greu e sa schimbi ceva la tine insuti.
ȘtergereSuperb,absolut superb.
RăspundețiȘtergereAstazi am descoperit aceasta persoana superba, pe numele ei, Irina Bender. Si regret ca nu te-am gasit mai devreme, pentru ca, tot citesc de ceva timp foarte multe bloguri, dar niciodata nu m-am regasit in ce scriau acolo. Ei bine, scumpa noastra Irina, ma bucur din tot sufletul sa stiu ca exista astfel de persoane ca tine. Esti unica in felul tau de a te exprima, atat de sincer si atat de deschis, incat este imposibil ca cineva sa nu se indragosteasca instantaneu de tot ceea ce scrii. Am sa vizitez zilnic acest blog, incepand de astazi, in speranta ca ne vei fermeca din nou cu o noua capodopera a unei fete minunate.
RăspundețiȘtergereLegat de subiect, mie unul, viata mi-a demonstrat de-a lungul timpului, ca intradevar singura persoana pe care ma pot baza sunt doar eu, restul persoanelor doar vin si pleaca, in timp ce tu ramai mereu acolo, cu sufletul ranit de cate o tradare sau de cate o rana adanca lasata de raul unora ce doar iti lasau impresia ca vor sa te ajute. Citeam comentarii mai sus, in care unii din cititorii tai spun ca ei au persoane pentru care si-ar da si viata... Ei bine, asa as fi facut si eu candva, dar dupa ce am dat cu capul de tavan, parerea s-a schimbat categoric. Aveti mare grija, nimeni nu este asa cum vrea sa lase impresia, toti purtam masti, in functie de cei din jur, in functie de situatie. Singurul care te poate ridica din genunchi si sa te impinga inainte in viata este propria ta persoana si atat.
Felicitari pentru ceea ce faci. La cat mai multe astfel de articole. Un calduros salut de aici din Germania :*
Cuiva......ma regasesc in acest "cuiva"....perfect.
RăspundețiȘtergereEu ma regasesc in a scrie acelui "CUIVA" care m-a facut sa am cunosc si dezamagire.....
RăspundețiȘtergereDatorita acestui articol m-am mai linistit si incerc sa trec mai usor peste. Intr-adevar: nu merita !....
RăspundețiȘtergereNu stiu cum treceti peste suferinta voi dar eu sint intr-un divort iar motivul este ca nu ma mai iubeste, cum puteti voi sa treceti peste necazuri sa fiti cu fruntea sus cind dupa 13 ani de convietuire din care a rezultat un copil sanatos si frumos(Ariana) si acum se naruie totul,se rupe universul,sufletul se destrama, mai ales ca esti conditionat sa ti vezi copilul si femeia pe care o iubesc in continuare o data pe saptamina. Cum puteti voi trece peste toate astea?
RăspundețiȘtergereCita putere ascunsa in aceste cuvinte care ma incurajeaza si imi dau o doza enorma de incredere in sine.Superb
RăspundețiȘtergeresuperb
RăspundețiȘtergereMultumesc Irina!
RăspundețiȘtergereEsti minunata Irina!
RăspundețiȘtergereCâtă dreptate...
RăspundețiȘtergereMultumesc irina, chiar aveam nevoie sa mi se spuna asta acum....
RăspundețiȘtergereFoarte frumos!
RăspundețiȘtergereBuna Irina esti o persoana cu o inima minunata ai grija de tine si chiar daca mi-ar face placere ca sa pot vorbi cu tine fata in fata ca sa pot gasi o prietena de suflet stiu ca nu e posibil ,,,multumesc din inima pentru aceste carti de aur si astept cu nerabdare urmatoarea carte ,,,felicitarile mele pentru munca ta care a fost o lectie de viata pentru mine .
RăspundețiȘtergereBuna Irina de cand te-am descoperit ma regasesc in gandurile tale! Asa e nu merita sa suferi pentru nimeni,dar cand ai sufletul ranit de oamani pe care canva ii credeai prieteni te doare enorm
RăspundețiȘtergerePrea frumos si adevarat! :)
RăspundețiȘtergereDa dar nu uitati de un vechi proverb african. "Cel mai mare inamic al tau esti tu insuti"
RăspundețiȘtergereFelicitări!...
RăspundețiȘtergereAlt cuvînt nu există pentru o scriitoare ce - printr-un mesaj cît o scrisoare - este capabilă să mişte atîtea simţiri.
Felicitări!
DULCE SI AMAR..........
RăspundețiȘtergereSARAT SI ACRU.......
Am citit cartea intamplator...Fetita unor prieteni tot plimba de o saptamana - o muta de la umbra la soare si invers- o carte,, Romanul unui adolescent miop''.Am intrebat-o daca ii place....Mi-a raspuns sec, ca si cum nu ar fi fost treaba mea, nu.Cand am intrebat-o care a fost ultima carte pe care a citit-o, mi-a raspuns ,,Fluturi''. Nu a stiut sa -mi spuna autorul si atunci am suspectat-o ca nici nu a citit-o si ca este doar o carte la moda.Am fost curioasa sa vad ce mai citesc liceenii de astazi si am cumparat-o.
AM CITIT-O FARA SA O LAS DIN MANA.
Nu stiu cat a durat...
Nu am dormit...
Nu am mancat...
Nu mi-am revenit nici acum....
Nu stiu daca chiar ai trait povestea sau ai fost unul din personajele secundare...Felul cum ai descris trairile ...
Nu stiu daca este sau nu talent literar....
Valoarea unui produs o da multimea nu un grup de cativa pupincuristi si nici cateva fete batrane(sau nu) care nu au trait niciodata iubirea aceea absoluta.
Unii au spus ca esti narcisista..Poate da, poate nu...Depinde de perceptie..Eu cred ca ai o cunostinta a eu-lui interior foarte dezvoltata...Daca chiar te-ai dezgolit si te-ai pus pe tava, JOS PALARIA MAI FATA...Cati ani ai?
Acum stiu...Fata prietenilor...Nu a citit in nici un caz cartea...Este imposibil sa nu te schimbe...Este prea superficiala....
Am plans ...
Am ras...
Iar am plans....
Am tremurat...
Si mai presus de orice...Mi-am retrait propria poveste....
Si iar am plans...
Acum multi ani am fost...Robert...
M-am indragostit de prietenul prietenei mele...
Adica nu ...
M-am indragostit de el inaintea ei...
Am cunoscut iadul...
Si apoi raiul...
Si iar iadul...
L-ai iertat?
Mi-ar placea sa vorbim uneori
Cu adevarat incredibil cu cata vointa de sustinere poate afirma cineva despre el o astfel de fapta.
RăspundețiȘtergereEu, nu pot altceva decat sa te respect!
Nu va face orsicine nici macr in gand, daramite pe o pagina publica.
Asta cred ca se numeste iubire, chiar si atunci cand afirmatia este doar incurajare.
Ea defapt poate n-a existat.
Dar gasesc o incurajare demna si onorifica care concureaza doar pentru o imagine primita clandestin.
Atunci cand cineva se ofera dezgolita pe tava pentu a acoperi rusinea cuiva, care este sau nu direct vinovata.
Pot spune: J O S P A L A R I A M A I F A T A M A I!
Exact pe suflet...Multumesc, Irina!
RăspundețiȘtergereDRAGA MEA!!PENTRU MINE ESTI UN BALSAM AL SUFLETULUI MEU...AM CITIT "FLUTURI "CIESC TOT CE POSTEZI , MI-AM PERMIS SA-MI DISTRIBUI IN CRONOLOGIA MEA MAJORITATEA POSTARILOR TALE, M-AM REGASIT IN FOARTE MULTE DINTRE ELE ....ESTI UNICATA IRINA DRAGA !!!!SIMT SI VREAU SA SCRIU MAI MULT ,...INSA MI-E TEAMA SA NU DEVIN RIDICOLA ...(PENTRU UNII)...TOT CE POT ???ITI DORESC ,MULTA SANATATE SI ...MERGI INAINTE !!!SUCCES SI MULTA BAFTA IN TOT CEEA CE FACI !!!TE IMBRATISEJ !!
RăspundețiȘtergereRecitesc postarea ta pentru a nu stiu cata oara,iti multumesc pentru tot,pentru ca ma linistesc,pentru ca ma regasesc in cuvintele tale...te iubesc enorm si iti multumesc pentru ceea ce faci!
RăspundețiȘtergereChiar daca nu recunoastem, intotdeauna exista cineva care MERITA...iar cand inima graieste, nu-i cale de intors. Exista o problema, atunci cand se intampla sa fim loviti crunt de neprevazut...se aplica legea...Nimeni Nu Merita!!!
RăspundețiȘtergereFoarte adevarat nimeni nu merita!Dar cum am putea sa nu suferim?
RăspundețiȘtergere