Lucruri pe care nu le ştiţi despre mine…

Când am decis să scriu pentru public, în urmă cu ceva ani, mi-am asumat că ar fi cu putință ca cititorii mei să îşi formeze fel şi fel de păreri despre mine, să mă placă sau nu, să mă aprobe sau nu, să mă înțeleagă sau nu, să mă iubească sau nu... Mi-am asumat tot ce-ar fi putut deriva din curajul meu de a-mi expune în văzul lumii atât trăirile cât și sentimentele, gândurile cele mai intime sau felul în care văd eu întâmplările vieții. Trebuie să recunosc, însă, că la ceva nu m-am așteptat și nici măcar nu m-am gândit vreo clipă: la ură. Fiindcă n-am crezut că ar fi cu putință ca unii dintre semenii mei să mă urască pentru succesul meu. Sau doar pentru că nu e pe gustul lor ce și cum scriu, stilul meu de a-mi așterne pe hârtie reflexiile, felul în care-mi exprim experiențele, procesele sufletești. Numai că de atunci și până acum m-am obișnuit cu toate, inclusiv cu cele rele de mai sus. Am înțeles la timp că de nenumărate ori – asta ca să nu fiu negativistă și să spun că de fiecare dată -, succesul vine la pachet cu ura celor care nu au reușit aceleași performanțe, dar și a celor incapabili să se bucure de reușitele cuiva... 

Tot de atunci mi se reproșează adesea că nu vorbesc mai mult despre mine și nu știu, oare ce ar trebui să devoalez mai mult? Cred că tot ceea ce ar trebui să știe oamenii despre mine se află deja în scrierile mele. Fiindcă în rândurile mele dar și printre ele, vor găsi adesea multe dintre obiceiurile și pasiunile mele, locurile și lucrurile care îmi plac sau nu. Datorită textelor mele, oricare cititor poate să-mi cunoască sufletul, caracterul, stările sufletești dar și o mică parte din viață. Și cam atât, dar cred că este suficient. În plus, nu am nimic atât de special încât să consider că merit interesul și atenția lumii. Sunt un om simplu, firesc, deloc ieșit din comun. Sunt o ființă cu bun simţ, educată în spiritul unor valori care m-au ajutat să mă alcătuiesc și să mă definesc din punct de vedere sufletesc și uman şi nimic nu mă poate schimba din cea care sunt, nici popularitatea şi nici succesul. Nu mă voi considera niciodată mai presus de alt om doar pentru că am nişte reuşite pe care alţii nu le au, pentru că sunt conştientă că fiecare om excelează în ceva, că fiecare are ceva valoros, doar că nu toţi ştiu asta și nu toţi au posibilitatea să descopere și să dovedească ce potențial au. Şi mai ştiu, și asta e foarte important, că întotdeauna va exista cineva mult mai bun decât mine.

Sunt un om căruia nu-i va fi ruşine să îşi recunoască defectele şi nici slăbiciunile, chiar dacă, uneori, din scrierile mele, pare că aș avea o moralitate fără cusur. Nu, dragii mei, nu sunt o sfântă, oare de ce s-au grăbit unii oameni să mă pună la zid, spunând că vreau să par altceva decât ceea ce sunt? Am greşit şi eu, am rănit și am dezamăgit, uneori cu voie, alteori fără, am avut momente de rătăcire și clipe în care am fost descumpănită, dar am un suflet sincer, un comportament decent, iubesc oamenii şi nu am niciun scop ascuns în relaţiile cu ei. 

Nu m-am comparat niciodată cu nimeni, nu am concurat cu alții, nu trăiesc să dovedesc cuiva că pot mai mult, că am mai mult, că ştiu mai mult. Eu trăiesc pentru a fi cineva în sufletul meu, nu în ochii lumii. Sufletul meu nu se hrăneşte cu laude şi cu ovaţii iar atunci când le primesc, o fac cu modestie, cu recunoştinţă și smerenie. Sufletul meu se hrănește cu iubirea oamenilor dragi, cu fericirea lor, cu împlinirile lor și cu viața mea frumoasă și senină alături de ei.

Și dacă tot vreți să știți, aflați că uneori pare că aș pluti, deși mă târăsc. Am și eu durerile mele, dorurile mele, grijile și temerile mele, fiindcă nimeni nu este scutit de necazuri și de neplăceri. Dar am știut mereu că importantă este atitudinea față de tot ceea ce ți s-a dăruit și învățătura pe care o poți trage din toate. 

Nici de complexe nu am fost scutită dar, în timp, am învățat să mă plac și să mă bucur de mine așa cum sunt, conștientă în același timp și că sunt mai mult decât un ambalaj, iar că tot ceea ce am cu adevărat frumos și valoros se află în sufletul meu, bogății din care pot dărui și altora. Pentru că am descoperit la vreme că frumusețea unui om nu are nicio valoare dacă nu-i ajută și pe alții să fie frumoși iar avuțiile unui om tot nicio valoare nu au dacă ele nu ajută și alți oameni, dacă nu sunt împărțite cu ceilalți. 

Pentru cei care cred că m-am născut într-o zodie norocoasă aș vrea să le spun că și eu, ca noi toți, am avut şi greutăţi în viaţă, căci unde sunt supraoamenii care nu s-au confruntat cu ele? La un moment dat am pierdut tot și m-am reclădit de la zero, a fost un timp în care m-am hrănit doar cu pâine goală și apă, dar și cu speranțe și curaj. Pentru că am preferat să nu depind de nimeni, nu am vrut ca necazurile mele să devină povara altora sau să-i întristeze pe cei dragi, dar mi-a fost de folos și ambiția ca nimeni, niciodată, să nu-mi poată spune “ţi-am dat”, “te-am ajutat” sau detestabilul "dacă nu eram eu..." Și am mers înainte.

Și mi-am repetat mereu că atunci când, vreodată, voi fi văzută cu mâna întinsă, să fie doar pentru că mâna mea s-a întins să ofere și niciodată pentru a cere. 

Toată viața mea am luptat pentru a dărui binele, mie și celor de lângă mine. Mi-am creat o lume frumoasă, cu oameni buni și sinceri care nu vând imagine, care nu văd câte o oportunitate în fiecare persoană, care nu trăiesc doar pentru a dovedi lumii ceva, oameni cu care mă simt în largul meu și în sufletele cărora mă simt în siguranță. Evit cât pot de mult oamenii negativiști, întunecați, de la care nu am nimic bun de învățat și care îmi tulbură liniștea. Destul de târziu am învățat și să-mi administrez relațiile cât și să-mi prețuiesc timpul - și pot spune că am câștigat enorm. Am câștigat viață trăită frumos și pace interioară.

Sunt conştientă că vor fi mereu oameni care mă vor iubi, după cum vor exista întotdeauna şi oameni care nu mă vor plăcea, ba chiar și oameni care mă vor detesta - treaba lor de ce, e povara lor, nu a mea. Fiindcă între timp chiar am reușit să mă detașez de lucrurile care-mi depășesc capacitatea de înțelegere și pe care refuz să le mai iau în seamă. Pe mine mă preocupă strict purtarea mea față de alții, nu a altora față de mine. Pentru ceea ce este și ceea ce face, fiecare plătește cu prețul propriei fericiri sau nefericiri, e o chestiune de alegere personală, iar eu nu judec alegerile nimănui.

Nu pot promite că voi fi un om perfect, pot spune doar că îmi doresc să fiu un om bun şi să însemn ceva bun în vieţile celor care mă întâlnesc. Scopul meu este să aduc un plus de bine și de frumos în lumea asta și, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu toată iubirea de care sunt capabilă, sper că voi reuși. 

Iar Irina Binder, omul pe care unii se grăbesc să îl catalogheze, pe care unii nu reuşesc să îl cunoască şi îl judecă fără a-l înţelege, este cel care se poate vedea în scrierile sale dar și mai mult decât atât, dacă cineva ar încerca să citească și printre rânduri, cum am spus deja. Unul mult mai complex – ca fiecare dintre noi dealtfel, nu-i așa? Pot însă să-mi asigur cititorii că niciodată nu voi face vreun compromis de dragul unei imagini bune, de dragul banilor sau din orgoliul de a avea parte de admirația lumii. Și nu, nu mă voi schimba pentru nimic în lume, indiferent cât de sus sau de jos mă va duce viața. Știu deja că nu se moare din pâine și apă, știu că oamenii care azi te iubesc cel mai mult pot fi primii care dispar când ți-e greu, știu că nimic nu-ți aparține (decât tu însuți), că te poți reclădi de la zero, că poți iubi iar și iar, că poți pierde iar și iar... și, peste toate, știu că există Dumnezeu, Cel care te poartă în brațe atunci când nu mai poți să mergi, care îți trimite un om bun atunci când rămâi singur, care îți dăruiește un vis nou atunci când nu mai aspiri la nimic...

Nu regret nimic. Sunt recunoscătoare pentru tot binele și frumosul care mi s-au dat, dar sunt recunoscătoare și pentru relele și durerile primite. Din toate mi-am învățat lecția și toate m-au făcut să fiu mai puternică. Adevărata mea putere, adevăratul meu succes, adevărata mea bogăție este ceea ce las în sufletele oamenilor. Iar asta nu-mi poate lua nimeni.

Vă mulțumesc celor care mă înțelegeți, care mă admirați, care mă iubiți și care faceți parte din lumea mea frumoasă! Vă rog să luați de la mine doar binele, iar ceea ce este greșit în ceea ce mă privește să vă fie doar un exemplu de “așa nu”. Le mulțumesc și celor care mă detestă gratuit și chiar celor răi care mi-au arătat cât de nocivi pot fi, pentru că de la ei am învățat cum nu ar trebui și cum să nu-mi doresc vreodată să fiu. 

Iar tuturor vă doresc să fiți mereu sănătoși, fericiți, iubiți și înconjurați de oameni buni!

Cu drag și prețuire,

Irina 💗